Violonistul Ştefan Ruha s-a născut în 17 august 1931 la Carei. La patru ani a primit prima sa vioară şi a început studiul sub îndrumarea tatălui şi al profesoarei Rozália Orosz. S-a remarcat de copil cântând şi transpunând în diferite tonalităţi peste 100 de melodii lăutăreşti. Imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial, preoţii piarişti din Carei îl ajută să ajungă la Cluj-Napoca, unde a început să activeze, descoperit fiind de profesorul Balogh Ferenc, ca violonist în Orchestra Operei Maghiare, mai apoi student al Conservatorului. A obţinut premii la numeroase competiţii importante, printre care se numără Concursul internaţional de vioară "P.I. Ceaikovski" de la Moscova, 1958, Concursul internaţional de vioară "G. Enescu", Bucureşti, unde a obţinut premiul 1 la prima ediţie, cea din 1958, Concursul "Marguerite Long-Jacques Thibaud" de la Paris, în 1959.

Meritul de a fi readus în actualitate personalitatea lui Ștefan Ruha îi revine în mare parte violonistei Mirela Capătă, discipolă a acestuia, care s-a dedicat cercetării activităţii acestui maestru, având ca rezultat, în 2011, o teză de doctorat susţinută la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, pe care s-au bazat apoi două volume apărute în 2012. Cităm în continuare câteva cuvinte ale Mirelei Capătă despre Ștefan Ruha:

"Stăpân pe mijloacele sale tehnice şi artistice, intrând pe podium cu eleganţă şi totodată cu o mare stăpânire de sine, forţa sa extraordinară de a captiva publicul reuşea să stârnească ropote de aplauze încă din primele momente ale apariţiei sale. Publicul venea în sălile de concert cu smerenia apropierii de arta unui mare maestru, a unui ,vrăjitor' care era în stare să pătrundă în cele mai sensibile labirinturi ale spiritului uman.

Am avut totdeauna impresia că Ruha posedă magia în degetele sale, iar arcuşul său era o jucărie cu care putea să transmită şi altora din bucuria şi sublimul lumii sale interioare. Glasul marii muzici izvora cu naturaleţe din propria sa fiinţă, iar sinceritatea muzicii sale era trăită, iubită şi slujită cu evlavie de întreaga sa fiinţă. M-am întrebat adesea dacă mâinile sale erau o prelungire a inimii, sau sufletul era vioara însăşi?

Modest, plin de căldură, cu o mare eleganţă în gesturi şi în fapte, cu o subtilă inteligenţă şi o mare simplitate, îşi urma paşii de zi cu zi ,inegalabilul' Ruha. Pe scena Ateneului Român sau a Filarmonicilor din ţară, la Casa de cultură din Odorheiul-Secuiesc sau pe cele mai mari scene din Japonia sau America, Ştefan Ruha cânta cu aceeaşi dăruire şi sclipire a virtuozităţii sale, reuşind peste tot să impresioneze.

Tehnica sclipitoare, de o perfecţiune ireproşabilă, sunetul plin de farmec, paleta coloristică cuprinzând tonuri de la cele mai ample şi patetice până la cele mai diafane, senzuale sau duioase, erau caracteristici care l-au plasat pe Ştefan Ruha pe traiectoria marilor violonişti de talie internaţională".

Ștefan Ruha ar fi împlinit - în 17 august 2016 - 85 de ani și este Interpretul zilei în cadrul emisiunii Arpeggio de miercuri, 17 august, de la ora 10.30 și în reluare la 17.05, la Radio România Muzical.