Unii critici au numit-o "regina violoncelului" pe Natalia Gutman - artista care a împlinit în 14 noiembrie 75 de ani - căci a strălucit decenii de-a rândul pe marile scene ale lumii, încă din tinerețe. Natalia Gutman avea aproape 19 ani când a câștigat premiul I la Concursul internațional Dvorak și se apropia de 20 când a obținut premiul al III-lea la celebrul Concurs Ceaikovski, încă înainte de a deveni studentă la Conservatorul din capitala fostei Uniuni Sovietice.

S-a născut la Kazan, a studiat întâi cu tatăl ei vitreg dar și cu bunicul său violonist (fost discipol al lui Leopold Auer, ca și Jascha Heifetz și alți mari soliști ai epocii), a absolvit Conservatorul la Moscova și apoi a urmat cursurile lui Mstislav Rostropovici la Leningrad… Dar, chiar înainte de încheierea acestei etape, la sugestia maestrului a devenit ea însăși cadru didactic la instituția de învățământ superior muzical din Moscova. O carieră internațională care se anunța în plină ascensiune după câștigarea concursului ARD de la Munchen acum o jumătate de veac, sau după debutul strălucitor la Carnegie Hall din New York sub bagheta lui Leopold Stokovski a fost oprită timp de nouă ani (Natalia Gutman având de suportat și ea "rigorile" KGB-ului, care l-au făcut pe Rostropovici să emigreze până la urmă).

Pasionată interpretă de muzică de cameră, Natalia Gutman a colaborat cu nume mari ale vieții muzicale (mulți provenind din spațiul fostei URSS): Sviatoslav Richter i-a fost partener în duo-uri dar și în trio-uri alături de violonistul Oleg Kagan (remarcabil "interlocutor" și în partitura dublului Concert de Brahms, unde dialogul lor interpretativ a fost mult elogiat); în formații de cvartet sau de cvintet li s-au adăugat Viktor Tretiakov sau Yuri Bașmet …Iată doar câteva exemple de nume celebre. Împreună cu Oleg Kagan - care a devenit și soțul său - Natalia Gutman s-a ocupat de evenimentele camerale de la Musikfest Kreuth, continuând să anime această manifestare și după stingerea din viață a violonistului.

Ediția din 18 noiembrie a Calendarului muzical punctează și cei 230 de ani de la stingerea din viață a lui Christoph Wilibald Gluck, prin câteva secvențe din paginile sale de operă și de balet.