"Dumnezeu, dragostea şi patria" - motoul vieţii lui Antonín Dvořák, protagonistul primului Portret de compozitor al verii: cele două emisiuni de week-end (17-18 iunie, orele 15.30-17.30) reunind timpuri diferite din uimitoarea sa biografie, prin momente muzicale de referinţă.

Din perioada acumulărilor şi speranţelor (1873 - 1877) datează Romanţa op. 11 pentru vioarã şi orchestră, Serenada op. 22 în Mi major şi Cvintetul cu pian op.81 în La major: fiecare dintre ele spunând, în felul ei, o poveste despre anii fericiţi şi, în acelaşi timp, grei din viaţa lui Dvořák: iubea şi era iubit, se căsătorise, i se născuse primul copil, se angajase ca organist la Catedrala Sf. Vojtěch (sf. Adalbert) din Praga şi, mai presus de orice, avea suficient timp pentru a compune. Era însă într-atât de sărac, încât prietenii făceau chete pentru a-l ajuta, dându-i, pe ascuns, bani soţiei sale… De un mare ajutor s-a dovedit a fi bursa pe care o obţinuse (şi pe care a primit-o 5 ani la rând) din partea Ministerului austriac al Culturii, destinată "artistilor tineri, saraci si talentati", printre membrii comisiei care i-a acordat-o numărându-se, în primul an, dirijorul Johann Ritter von Herbeck şi temutul critic muzical Edouard Hanslick, iar în al doilea - însuşi Johannes Brahms, viitorul său protector şi prieten.

1878 - un prim moment de glorie.

Au apărut atunci primele opt Dansuri slave: scrise pentru pian la patru mâini, concepute după modelul Dansurilor ungare de Brahms, aşa cum îi ceruse editorul berlinez Franz Simrock (recomandat lui Dvořák de acelaşi Brahms), care, însă, nici nu visase la succesul uriaş pe care aveau să-l înregistreze creaţiile acestui compozitor necunoscut din Praga. A ajutat şi cronica entuziastă a vestitului critic Luis Elert, după a cărei publicare vânzăile au explodat, Dvořák devenind, peste noapte, celebru, iar Simrock, care nu îi plătise nimic până atunci (considerând că oricum îi făcea o favoare publicându-i lucrările) deplasându-se special la Praga şi înmânându-i 300 de guldeni (cca 3000 € astăzi) pentru realizarea unei versiuni orchestrale a acestui prim set de Dansuri slave, bani de care Dvořák era nespus de mândru: era primul său onorariu!

Din lumea nouă 

...au venit două dintre marile sale capodopere: Simfonia a IX-a şi Concertul pentru violoncel şi orchestră. Dvořák fusese invitat în America pentru a fi directorul Conservatorului din New-York; de asemenea - profesor de compoziţie şi dirijor al orchestrei de studenţi. Toţi sperau însă la mai mult: îl vedeau ca pe un adevărat profet al muzicii americane, întemeietor al stilului naţional. Dvořák însă era de-a dreptul înspăimântat de această perspectivă: i se parea imposibil sa cuprinzi muzica toturor popoarelor de pe noul continent. "Este si va fi muzica ceha!" - declara, răspicat , însuşi Dvořák despre prima sa capodoperă apărută pe pământ american: Simfonia a IX-a, compusă în 1893 şi prezentată în primă audiţie în acelaşi an, cu un succes uriaş, lucrare care a iscat însă nesfârşite discuţii privind originea temelor: unii auzeau aici cântecele negrilor, alţii - intonaţii din folclorul indian, mai ales în partea a II-a, cea inspirată de poemul lui Henry Longfellow "Cantecul lui Hiawatha"...

În anul următor, 1894, apărea cea de-a doua sa mare capodoperă americană: Concertul în si minor pentru violoncel şi orchestră, "Simfonia a X-a", aşa cum a fost supranumită această lucrare, in care linia violoncelului si cea a orchestrei se contopesc într-un tot....

Din lumea basmelor - vine faimoasa operă "Rusalka", apărută la început de veac, în anul 1900, după întoarcerea compozitorului în patrie, Aria lunii fiind un moment-cheie al acestei poveşti vrăjite, imaginate de Dvořák în amurgul existenţei sale: Rusalka, fermecatoarea sirena slavă, cântând aici dragostea patrunsă în suflet...

Portret de compozitor: Antonin Dvorak - sâmbătă, 17 iunie, şi duminică, 18 iunie, orele 15.30- 17,25.