Pianistul Ștefan Doniga la Radio România Muzical și un inedit jurnal al unui turneu ieșit din comun

Ziua # 15 - The Show Must Go On

E a doua oară când îmi vine în minte Freddie. Prima oară, inevitabil, la Barcelona, dar și acum, când nevoia de a merge mai departe face loc unei teribile melancolii - mult mai candidă însă, și cu o frumoasă perspectivă, slavă Domnului, decât cea din cântecul numit.

Am plecat din Auckland lăsând în urmă acel fel de prieteni de care nu îți mai vine să te desparți. Oameni care ajung, în doar câteva zile, atât de aproape de suflet, încât parcă vrei să se întâmple cumva să pierzi, împăcat, un autobuz, un tren, un avion, o zi... încă o zi. Ca în cântecele studențești: "Mai rămâi puțin"... De fapt, în "cea din urmă seară" petrecută împreună chiar am simtit același nod în gât ca atunci când trebuia, inevitabil, să suspendăm pentru - de cele mai multe ori, totdeauna - prieteniile superbe care se legau în taberele în care mergeam acum 30 și ceva de ani. Așa a fost în Aotearoa - Țara Marelui Nor Alb, Noua Zeelandă.

Dar acum e altceva - îmi spun nu numai pentru încurajare - acum e chiar nevoie să facem planuri și să respectăm promisiuni cu responsabilitate. Pentru că ceea ce se poate face împreună cu oamenii ăștia nu mai e important doar pentru noi, cei implicați, ci înseamnă valoare pentru mulți, pentru un sistem, pentru viitor. Cu astfel de oameni se poate construi, mult și frumos și ar fi păcat să nu o facem când există și voință și potențial și conținut. Trebuie.

Numai că după un acces de îmbărbătare, melancolia revine. Nu m-aș fi gândit că meseria asta atât de frumoasă a mea poate avea și o parte mai puțin plăcută și atât de neașteptată: aceea că, din când în când, trebuie să spui "la revedere". Dar, da, spectacolul trebuie sa continue. Mâine e Australia.