Sub imperiul ultimelor evenimente petrecute în viaţa baletului bucureştean, primul gest pe care l-am făcut atunci când am primit în mână programul de sală pentru spetacolul Visul unei nopţi de vară pe scena Operei Bavareze de Stat din München, a fost să mă uit cine conduce destinele ansamblului şi ce interpreţi voi putea urmări. Iată ce am aflat: Născut în fosta Uniune Sovietică, Igor Zelensky, directorul corpului de balet al Operei Bavareze de Stat din München s-a format în Tiflis şi St.Petersburg şi s-a numărat printre stelele teatrului Baletului Kirov astăzi baletul Mariinski. Maeştrii de balet sunt germanii Thomas Mayr şi Norbert Graf, italianca Valentina Divina, Judith Turos - românca de etnie maghiară născută la Dej, care a studiat la Cluj, a avut apoi o bursă la Moscova şi a revenit în ţară unde, timp de câţiva ani, şi-a format repertoriul în trupa de balet Oleg Danovski din Constanţa - şi Yana Zelensky Serebriakova. În baletul pe care l-am văzut în seara zilei de vineri, 26 mai, au dansat Ivy Amista (Brazilia), Ksenia Ryzhkova şi Maria Shirinkina (Rusia), toate trei prime-balerine ale ansamblului münchenez de balet, Matej Urban (Cehia), Javier Amo (Spania), Jonah Cook (Anglia), Nicholas Losada (SUA) şi Robin Strona (Italia). O trupă internaţională, în care balerini formaţi la şcoli diverse şi-au armonizat talentul şi ştiinţa pentru a oferi publicului o frumoasă seară cu o lucrare clasică: Visul unei nopţi de vară în regia şi coregrafia lui John Neumeier. Premiera a avut loc la 10 iunie 1977 la Opera din Hamburg şi, de atunci şi până astăzi acest spectacol ce poartă o semnătură celebră, a făcut înconjurul lumii şi figurează în repertoriile tuturor ansamblurilor de balet cu tradiţie şi reputaţie. Căci John Neumeier este unul dintre cei mai importanţi coregrafi din istoria internaţională a baletului ( unii specialişti îl consideră chiar cel mai important!). Şi-a defăşurat activitatea în Germania şi este recunoscut drept părintele baletului cu temă/acţiune care acoperă o seară întreagă de spectacol. A fost inspirat mai ales de marile reuşite ale literaturii şi muzicii germane, de la Moarte la Veneţia de Thomas Mann la Matthäus Passion de Bach. Dar nu a ignorant şi alte capodopere precum Dama cu camelii, Don Juan, Peer Gynt, Odiseus, Mica sirenă….În gestul său, Neumeier se distanţează clar de predecesori care s-au lăsat inspiraţi de pagini literare, printre aceştia coregraful Petipa care a creat Don Quichotte şi Corsarul după Cervantes şi Puşkin. Din capodopera lui Shakespeare, Neumeier nu se mulţumeşte doar să spună cuminte povestea ci descoperă faţete ascunse, reinterpretează evenimente şi dă întregului un substanţial plus de înţeles, de profunzime. Linia de demarcaţie între lumea reală şi cea imaginară este clar trasată de schimbarea de cheie pe care o dau inserţiile de alte muzici pe care Neumeier le-a ales cu grijă completând astfel partitura cu muzica de scenă a lui Mendelssohn Bartholdy. Stranietatea , coloritul şi asprimea muzicii lui Ligeti se potrivesc perfect faptelor ce se desfăşoară în lumea spiritelor pădurii care acţionează sub impulsuri primare folosind soluţii extreme. Cel de al treilea univers sonor însoţeşte grupa de ţărani actori pe care publicul o apreciază cu simpatie. Pentru pregătirile şi reprezentaţia melodramei Piramus şi Thisbe ( teatru în teatru) Neumeier a optat, inspirat şi inventiv, pentru melodii vechi de flaşnetă înregistrate pe vinyl în 1973 sub numele de Musikautomaten unserer Grosseltern de EMI Electrola. Efectul este copleşitor mai ales că, pe scenă, unul dintre ţărani aduce o flaşnetă adevărată pe care o plimbă mândru în faţa tuturor, învârtind cu râvnă manivela şi mânuind sprinten instrumentele de percuţie atârnate pe unde se poate.

Fără să fie o reprezentaţie excepţională, acest Vis se înscrie în şirul frumoaselor spectacole de stagiune curentă. Interpretarea a fost corectă dar lipsită de strălucire, şi pe scenă şi în fosă. Am admirat însă la toţi balerinii trupei germane, pe lângă buna pregătire tehnică, abilităţile actoriceşti de care un spectacol de balet clasic, nu se poate lipsi niciodată. Şi dacă aş dori să îmi exprim o apreciere specială, simpatia mea s-ar îndrepta către englezulJonah Cook interpretul lui Lysander

...într-o Simfonie fantastică!

De mult îmi doream să ajung în legendara sală de concert Gasteig, sediul Filarmonicii din München, construită ( 1978) în forma unui amfiteatru şi oferind publicului 2.572 de locuri. De fapt Gasteig este mult mai mult decât am crezut, este un adevărat centru cultural şi educaţional care, pe lângă sala de concert, birourile şi sălile de repetiţie ale Filarmonicii müncheneze, mai găzduieşte o şcoală şi Biblioteca de Stat a oraşului. Programele muzicale sunt diverse; pe lângă concerte simfonice sunt oferite şi recitaluri susţinute de personalităţi de mare interes. În viitorul apropiat vor apărea la Gasteig, soprana Diana Damrau, organistul Cameron Carpenter, cântăraţa de jazz Diana Krall şi….cântăreaţa portugheză de fado, Maritza. Asta pe lângă marile ansambluri simfonice , oaspeţi constanţi ai scenei de la Gasteig: Orchestra de cameră Mahler cu Yuja Wang solistă, Filarmonica din Londra dirijată de Alain Altinoglu cu violonista Patricia Kopatchinskaja ca solistă, Orchestra simfonică a oraşului Birmingham condusă de Mirga Gražinytė-Tyla şi cu pianistul Rafał Blechacz ca solist, Filarmonica din Viena cu Gustavo Dudamel la pupitru.

Seara la care am fost invitată a avut în program Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră de Ceaikovski şi Simfonia fantastică de Berlioz. La pupitrul dirijoral al orchestrei Filarmonicii din München s-a aflat Semyon Bychkov şi solist, ar fi trebuit să fie francezul Jean-Yves Thibaudet care, din motive personale, nu a mai putut fi disponibil şi a fost înlocuit, în ultima clipă, cu pianistul ruso-american Kirill Gerstein. Programul s-a păstrat şi deci l-am ascultat pe Kirill Gerstein în atât de cunoscutul Concert de Ceaikovski. Versiunea sa a fost dură, tempo-ul extrem de rapid, pedala mult folosită, pasajele redate în forţă şi nu întotdeauna curate…Pun toate aceste neajunsuri pe seama situaţiei extreme în care pianistul s-a aflat şi căreia i-a făcut faţă cât a putut de bine. Încă din acompaniamentul de concert am sesizat calitatea deosebită a tuturor compartimentelor din orchestră. Doar aşa, dirijorul Semyon Bychkov ne-a putut oferi o versiune splendidă a Simfoniei fantastice de Berlioz, într-un spirit romantic francez când delicat, când plin de forţă. Am apreciat grija pentru detaliile scriiturii armonice, performanţa în care instrumentele preluau unul de la altul nu numai tema ci şi culoarea şi expresia, felul în care Semyon Bychkov lasă sunetul să zboare şi să se împlinească, fără grabă, pe îndelete, fie că este vorba de un pasaj solistic, de un tutti de partidă sau de ansamblul simfonic în toată măreţia lui. Seara s-a încheiat cu un bis strălucitor - finalul din suita Arlesiana de Georges Bizet.

Vineri, 26 mai 2017, Opera Bavareză de Stat din Munchen

Visul unei nopţi de vară

Balet în două acte şi un prolog după piesa lui William Shakespeare

Muzica - Felix Mendelssohn Bartholdy, György Ligeti, muzică pentru flaşnetă inspirată din operele lui Giuseppe Verdi.

Conducerea muzicală - Michael Schmidtsdorff

Coregrafia şi regia - John Neumeier

Scenografie şi costume - Jürgen Rose

Hippolyta/Titania - Ksenia Ryszkova

Theseus/Oberon - Matej Urban

Helena - Maria Shirinkina

Demetrius - Javier Amo

Hermia - Ivy Amista

Lysander - Jonah Cook

Philostrat/Puck - Nicholas Losada

Zettel (Pyramus)- Robin Strona

Membrii ai ansamblului de balet al Operei Bavareze de Stat

Orchestra Operei Bavareze de Stat

Filarmonica din München. Gasteig

Vineri, 26 mai 2017

Ceaikovski - Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră

Berlioz - Simfonia fantastică

Dirijor - Semyon Bychkov

Solist - Kirill Gerstein