Episodul din 13 martie 2012, al Stagiunii de marţi seara, a propus unui public destul de numeros prezent în Sala mică a Ateneului Român un interesant recital care a combinat veleităţile solistice şi camerale ale viorii şi pianului.

Protagonişti au fost doi studenţi ai Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, Alexandru Mălaimare şi Ioana Isar. Tânărul violonist este un nume destul de cunoscut melomanilor, având în palmares numeroase apariţii în recitaluri şi ca solist al orchestrelor din ţară, printre care şi Orchestra Naţională Radio, iar pianista Ioana Isar a apărut până în prezent pe scenele ţării mai ales ca parteneră a unor importante formaţii camerale bucureştene.

Repertoriu pretenţios, executat cu rafinament

Cei doi au început recitalul cu Sonata în sol minor de Claude Debussy; o creaţie pretenţioasă, în care am observat atât perfecta coordonare dintre cei doi muzicieni, cât şi coloristica de un înalt rafinament artistic adusă prin sunetul său de violonistul Alexandru Mălaimare. Acesta a interpretat apoi remarcabil cunoscuta parte Lăutarul din Suita Impresii din copilărie de George Enescu şi Sonata nr.6 de Eugene Ysaye. Momentul solo al pianistei Ioana Isar a urmat în cele două rapsodii op. 79 de Johannes Brahms, bine redate tehnic dar fără momente demne de evidenţiat. Alexandru Mălaimare şi Ioana Isar au fost din nou împreună pe scenă pentru finalul acestui recital, în care au prezentat în aceleaşi coordonate Sonatina op. 100 de Antonin Dvorak.

În suplimentul oferit publicului de tânărul violonist - Capriciul 21 de Nicolo Paganini, acesta a confirmat bunele impresii lăsate pe tot parcursul serii, fiind un muzician matur, echilibrat, cu o prestanţă deosebită.