Turneul SoNoRo Conac a început la finalul lunii aprilie, printr-un recital cameral la Muzeul de Artă din Craiova. Despre ediția curentă a turneului și influența sezonului cultural România-Franța asupra acesteia vorbește directorul turneului și festivalului SoNoRo, violistul Răzvan Popovici 

Cea de-a VII-a ediție a turneului SoNoRo Conac este inclusă în sezonul cultural România-Franța. Cum a influențat acest fapt, concepția programului pe care îl propuneți?

Am avut provocarea de a planifica foarte mult repertoriul franțuzesc. Am intitulat chiar, această ediție, SoNoRo Conac a la francaise, deci, un omagiu adus Franței. În ceea ce privește repertoriul, nu am avut de suferit din cauza acestei decizii. Sper că publicul va avea la fel de mare plăcere ca și noi, în a descoperi capodopere ale muzicii franceze.

Cine sunt invitații ediției?

Sunt foarte mulți. Cred că interesant pentru public ar fi să știe cine vine acuma. O vom avea pe harpista Miruna Nagy din Berlin, apoi pe marele violoncelist finlandez, Jan-Erik Gustafsson și pe violonista binecunoscută Anna-Liisa Bezrodny, care provine din marea familie de muzicieni de la Moscova, Bezrodny și care este jumătate estoniană, jumătate rusoaică.

Concertul de deschidere a acestei ediții a avut loc în data de 24 aprilie, la Muzeul de Artă din Craiova. Cum ați ales locurile de desfășurare ale concertelor?

Pentru publicul nostru ar fi important să știe povestea acestui muzeu de artă din Craiova, al cărui fost proprietar și constructor a fost cel care, la vremea respectivă, în contextul unei crize economice, a împrumutat personal Banca Națională a Franței. Pentru mine personal a fost important de a include de exemplu, această clădire splendidă, unde am mai concertat în cadrul turneelor SoNoRo Conac, pentru a arăta Franței ce a însemnat România odată și poate, de ce nu, deveni cândva. Acest schimb cultural din cadrul sezonului Franța-România, cred că o să spargă destul de multe bariere și preconcepții și va aduce prin artă, prietenia franco-română la un alt nivel. Sunt convins de acest lucru. Apoi, în ceea ce privește celelalte clădiri, evident, am căutat câteva clădiri emblematice din România, care să arate Franței ce patrimoniu arhitectural de excepție avem. Deci, castelul Bran, nu va lipsi, Muzeul Național de Artă din București, nu va lipsi și desigur, castelul Peleș. Cred că în aceste 19 locuri, pe care îl vom umple de muzică, putem arăta România din cel mai frumos unghi.