Horia Mihail a fost "Invitatul săptămânii" în ediţia "Perpetuum mobile" de luni, 3 aprilie

Ediţia a VII-a a maratonului pe care-l propuneţi în fiecare an începe pe 5 aprilie la Chişinău. Este o serie de recitaluri dedicată valsului (valsul - înţeles însă nu ca un dans foarte la modă cândva şi care face încă o audienţă imensă de fiecare 1 ianuarie, la Viena, ci mai degrabă în sensul lui Frédéric Chopin şi al lui Maurice Ravel). Aş dori să clarificăm în primul rând această premisă a turneului dumneavoastră. Ce înseamnă, din perspectiva lui Horia Mihail, valsul aşa cum este reflectat în programul turneului?

Această idee nu-mi aparţine. Există alţi pianişti de renume care prezintă astfel de programe, bineînţeles că nu în componenţa pe care o propun eu publicului, componenţă din punct de vedere al pieselor. Am ales piese pe care nu le-am cântat niciodată. Aşadar, Chişinău, peste două zile, va fi premieră absolută şi în ceea ce mă priveşte şi în ceea ce priveşte publicul ascultător. Dar, curând, acest program va deveni rutină, deoarece primele patru zile, iată, înseamnă patru recitaluri consecutive în zona Moldovei - Iaşi, Piatra Neamţ şi Roman. Mi-a plăcut ideea pianistului francez François-Joël Thiollier, pe care l-am ascultat în urmă cu mai mulţi ani, să fie vreo 15… Chiar aici, la Braşov, în cadrul Festivalului Muzicii de Cameră, a venit cu această istorie a valsului. Eu nu mi-am propus să fac o istorie a valsului, ci, pur şi simplu, să prezint valsul din perspectiva a două zone geografice diferite: cea care se apropie de Viena, în prima parte a recitalului, şi cea care se depărtează de Viena şi ajunge în zona Parisului. Viziuni complet diferite ale celor două grupuri de compozitori, însă şi între aceştia există diferenţe de stil, de expresie, diferenţe pe care voi încerca să le exploatez la maximum.

Vorbim despre lucrări de Franz Schubert, Johannes Brahms, Antonin Dvorak, Frédéric Chopin, Maurice Ravel şi Claude Debussy, aşa cum reiese din comunicatul pe care-l am la dispoziţie. Despre câte lucrări este vorba?

Multe, foarte multe! Schubert - am ales un set de patru ländler-e; l-am ascultat pe marele Sviatoslav Richter acum în urmă cu ceva timp, întâmplător, cântând aceste superbe dar extrem de simple piese şi am decis imediat să adaug această bijuterie muzicală la începutul programului. Apoi, sunt 16 valsuri de Brahms şi încă 4 de Dvorak. Iar după pauză, cele două valsuri op.69 de Frédéric Chopin. Valsurile nobile şi sentimentale sunt, iar, 8 la număr. Şi voi încheia cu două superbe şi foarte cunoscute valsuri de Claude Debussy.

Este ediţia a VII-a a turneului; sigur că deja aveţi o imensă experienţă în materie de efort susţinut pe o perioadă relativ restrânsă. Cum pregătiţi de obicei, cum arată din punct de vedere sportiv, logistic, pregătirea unui astfel de turneu, având în vedere că aveţi un recital în medie la mai puţin de două zile?

În anii trecuţi nu m-am pregătit chiar atât de temeinic cum am făcut-o anul acesta, însă nu din punct de vedere muzical mă refer aici, ci din punct de vedere chiar sportiv.

În ce sens?

Anul acesta am decis să am mai multă grijă de corpul meu şi am început un program intensiv de mişcare. Sper să se şi vadă în curând.

Pe 19 aprilie vă aşteptăm la Sala Radio - va fi, din câte am văzut, singurul recital în Bucureşti din actuala ediţie. Intenţionaţi să reuniţi programul şi pe un compact-disc în viitor?

M-am gândit la acest lucru. Cred că ar fi o idee foarte bună. Poate chiar în recitalul din Bucureşti, dacă nu vor exista, eu ştiu, mici accidente sau telefoane mobile… poate reuşim să facem un nou CD împreună cu Editura Casa Radio, mai ales că ultimul CD a fost foarte bine primit, cel cu muzică romantică.

Urmează, bănuiesc, şi un pian pe care-l lăsaţi în itinerarul dumneavoastră. Ar fi al cincilea.