ACUM:
19.00
Concertele Radio România Muzical
Înregistrări recente din fonoteca noastră.
Urmează: 20.30 Bucureștiul muzical de altădată Despre timpuri de altădată și muzica acelor vremi.
Apoi: 21.00 Scena europeană Înregistrări sau concerte în direct.

Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. De vorbă cu Horia Mihail, înainte cu două zile de deschiderea turneului național 'Pianul călător' - 2017

Publicat: marți, 4 Aprilie 2017 , ora 15.14

Horia Mihail a fost "Invitatul săptămânii" în ediția "Perpetuum mobile" de luni, 3 aprilie

Ediția a VII-a a maratonului pe care-l propuneți în fiecare an începe pe 5 aprilie la Chișinău. Este o serie de recitaluri dedicată valsului (valsul - înțeles însă nu ca un dans foarte la modă cândva și care face încă o audiență imensă de fiecare 1 ianuarie, la Viena, ci mai degrabă în sensul lui Frédéric Chopin și al lui Maurice Ravel). Aș dori să clarificăm în primul rând această premisă a turneului dumneavoastră. Ce înseamnă, din perspectiva lui Horia Mihail, valsul așa cum este reflectat în programul turneului?

Această idee nu-mi aparține. Există alți pianiști de renume care prezintă astfel de programe, bineînțeles că nu în componența pe care o propun eu publicului, componență din punct de vedere al pieselor. Am ales piese pe care nu le-am cântat niciodată. Așadar, Chișinău, peste două zile, va fi premieră absolută și în ceea ce mă privește și în ceea ce privește publicul ascultător. Dar, curând, acest program va deveni rutină, deoarece primele patru zile, iată, înseamnă patru recitaluri consecutive în zona Moldovei - Iași, Piatra Neamț și Roman. Mi-a plăcut ideea pianistului francez François-Joël Thiollier, pe care l-am ascultat în urmă cu mai mulți ani, să fie vreo 15… Chiar aici, la Brașov, în cadrul Festivalului Muzicii de Cameră, a venit cu această istorie a valsului. Eu nu mi-am propus să fac o istorie a valsului, ci, pur și simplu, să prezint valsul din perspectiva a două zone geografice diferite: cea care se apropie de Viena, în prima parte a recitalului, și cea care se depărtează de Viena și ajunge în zona Parisului. Viziuni complet diferite ale celor două grupuri de compozitori, însă și între aceștia există diferențe de stil, de expresie, diferențe pe care voi încerca să le exploatez la maximum.


Vorbim despre lucrări de Franz Schubert, Johannes Brahms, Antonin Dvorak, Frédéric Chopin, Maurice Ravel și Claude Debussy, așa cum reiese din comunicatul pe care-l am la dispoziție. Despre câte lucrări este vorba?

Multe, foarte multe! Schubert - am ales un set de patru ländler-e; l-am ascultat pe marele Sviatoslav Richter acum în urmă cu ceva timp, întâmplător, cântând aceste superbe dar extrem de simple piese și am decis imediat să adaug această bijuterie muzicală la începutul programului. Apoi, sunt 16 valsuri de Brahms și încă 4 de Dvorak. Iar după pauză, cele două valsuri op.69 de Frédéric Chopin. Valsurile nobile și sentimentale sunt, iar, 8 la număr. Și voi încheia cu două superbe și foarte cunoscute valsuri de Claude Debussy.


Este ediția a VII-a a turneului; sigur că deja aveți o imensă experiență în materie de efort susținut pe o perioadă relativ restrânsă. Cum pregătiți de obicei, cum arată din punct de vedere sportiv, logistic, pregătirea unui astfel de turneu, având în vedere că aveți un recital în medie la mai puțin de două zile?

În anii trecuți nu m-am pregătit chiar atât de temeinic cum am făcut-o anul acesta, însă nu din punct de vedere muzical mă refer aici, ci din punct de vedere chiar sportiv.


În ce sens?

Anul acesta am decis să am mai multă grijă de corpul meu și am început un program intensiv de mișcare. Sper să se și vadă în curând.


Pe 19 aprilie vă așteptăm la Sala Radio - va fi, din câte am văzut, singurul recital în București din actuala ediție. Intenționați să reuniți programul și pe un compact-disc în viitor?

M-am gândit la acest lucru. Cred că ar fi o idee foarte bună. Poate chiar în recitalul din București, dacă nu vor exista, eu știu, mici accidente sau telefoane mobile… poate reușim să facem un nou CD împreună cu Editura Casa Radio, mai ales că ultimul CD a fost foarte bine primit, cel cu muzică romantică.


Urmează, bănuiesc, și un pian pe care-l lăsați în itinerarul dumneavoastră. Ar fi al cincilea.

Da, este adevărat. Este un pian care aparține Societății Române de Radiodifuziune și va fi pus la dispoziție unei comunități foarte dragi mie, și anume publicului din Caracal. Sunt convins că acest instrument va aduce plus valoare activității culturale intense de acolo, mai ales de la superbul teatru din oraș.
Interviu realizat de Ștefan Costache