Arhivă : Interviuri Înapoi
Cvartetul 'Voces' - pe scena Sălii Radio
Cvartetul "Voces", un ansamblu de coarde cu o lungă tradiție în viața muzicală din România, concertează miercuri, 1 aprilie 2015, pe scena Sălii Radio. Recitalul este dedicat în exclusivitate compozitorului Joseph Haydn, din creația căruia membrii formației vor interpreta Cvartetele nr. 1, 3 și 4 grupate în ciclul op.9. Despre acest recital ne-a vorbit Bujor Prelipcean, prim-violonistul ansamblului.
În această seară urcați din nou pe scena Sălii Radio pentru a continua seria cvartetelor de Haydn pe care o propuneți de o bună perioadă de timp. Ce anume vor asculta cei prezenți în Sala Radio?
După minunatele opusuri de început - mă refer la cvartetele op.1 și op.2 - iată, acum suntem la cvartetele op.9, din care, pentru această seară, am ales trei capodopere. Am făcut o mică selecție și așa vom proceda până când vom ajunge la cvartetele mari - celebrele op.17 și op.51, op.76 și așa mai departe - pentru că, într-adevăr, sunt încă cvartete de început, încă papa Haydn - părintele cvartetului clasic - mai avea, nu stângăcii, lucruri mai puțin reușite să spunem. De aceea am făcut o selecție și așa vom face și cu cele care vor fi în următoarele prezentări. Oricum, muzica marelui maestru este încântătoare și fiți siguri că cele pe care le-am ales noi vor merge rapid și la inima ascultătorilor noștri cărora le mulțumesc pentru că au început să umple sala din ce în ce mai mult. Chiar mă gândesc că, la un moment dat, pe parcursul acestei minunate stagiuni de concerte camerale cu Integrala Haydn s-ar putea ca o dată să avem surpriza ca Sala Radio să fie arhiplină și să nu se mai găsească bilete. Firește, ne-ar bucura și pe noi și pe cei de la Radio.
Am vorbit asta și în precedentul interviu. Sala Radio e mereu plină la recitalurile Voces. Ținând cont că vorbim de un repertoriu cameral, deosebit de ceea ce propune de obicei Sala Radio, care este secretul acestui cvartet? Cum umple el Sala Radio?
Toată lumea se întreabă întâi de toate cum a reușit Cvartetul Voces să depășească granița celor 40 de ani, patru decenii de activitate. Și chiar vreau să mulțumesc celor care au postat anunțul cu acest regal al cvartetelor de Haydn, spunând acolo "cel mai longeviv cvartet al României". Eu le mulțumesc foarte mult; sigur că mai sunt și alte adjective care ar putea fi adăugate, dar acesta este secretul - cel pe care n-am vrut să-l spun -, este calitatea actului în sine, personalitatea puternică a Cvartetului Voces, cultura lui muzicală și faptul că în această lume atât de potopită de tot soiul de muzici - și nu vreau să le denumesc pentru că știți bine că și eu mă gândesc tot la manele, dar și alte muzici pline de zgomote, pline de haos într-o lume oricum bulversată - este o cură de sănătate, o cură de liniște, o fericire să poți asculta un cvartet care ani la rând și-a dovedit măiestria cântând în patria cvartetelor, la Salzburg, în Austria, cvartete clasice; mă refer la cvartete de Haydn, firește de Mozart, Beethoven, Schubert ș.a.m.d. Deci, eu cred că acesta este secretul! Publicul nostru are nevoie de această oază de liniște, de frumusețe, de bucurie, de calm, de mare ținută artistică în ultimă instanță.
Pentru că ați vorbit de prezențele pe scenele europene importante și ținând cont și de experiența Ansamblului Voces, v-aș ruga să comparați publicul de la noi cu cel întâlnit în aceste săli.
Publicul român este un public dificil. O spun cu toată convingerea pentru că dacă publicul român te iubește, fii sigur că te va iubi și publicul din Germania, și publicul din Anglia, și din Franța și de pretutindeni. Este un public - și mă refer la cel din București, Iași, Cluj, Timișoara, Brașov, Sibiu - care are deja marca unei calități și nu-și permite să coboare pretențiile sub acest semn al calității. Eu cred că publicul acesta minunat care a crescut alături de noi nu-l întâlnești în toată lumea. Eu îl iubesc foarte mult. Publicul din România mi-este foarte drag. Sigur că există un public minunat și la Concertgebouw în Amsterdam, l-am întâlnit la Wigmore Hall în Londra, l-am întâlnit la Herculesaal în Munchen și pot să vă citez nenumărate săli; poate cel de la RAI Torino, RAI Milano, RAI Roma, de la Santa Cecilia să fie puțin mai expansiv sau mai apropiat, mai la fel de cald cum este publicul românesc, dar mă simt foarte bine aici, acasă, cântând pentru cei care-mi sunt dragi. Mi-e drag publicul acesta pentru că înțelege muzica, are o cultură… e suficient să vă dau exemplu viteza și abilitatea cu care se vând bilete la Festivalul Enescu, și-mi este cel mai apropiat exemplu, aș putea dea multe altele.
Revenim la recitalul din această seară. Are el și o latură pedagogică?
Absolut. Uitați-vă la cât de mult tineret, cât de mulți studenți de la Conservator vin în sală și mă refer nu numai la studenți, ci și la toți amatorii de muzică de înaltă calitate. Unde mai poți asculta astăzi, în afară de vinilurile imprimate de celebrul cvartet Decani - singurul după știința mea din lume care a făcut o integrală Haydn; unde mai poți asculta op.1, op.2, op.9, op.17, opusurile acestea de tinerețe. Toate cvartetele se aruncă la cvartetele mari, cvartetele celebre, interpretează câte un cvartet din vestitele op.51 sau op.76 - și nici din op.76 nu pe toate. Aleg Cvartetul Ograda op.76 nr.1 sau Cvartetul op.76 nr.2. Dacă sunt mai aproape, în Germania, iau vestitul Kaiser, op.76 nr.3, cel care în partea a doua are imnul german… sau op.77 Călărețul. Este evident că toți se axează pe cvartetele celebre, dar la fel de interesante și celebre - și aici intervine latura pedagogică - sunt și aceste opusuri de tinerețe, în care poți să vezi cum în acest mojar al laboratorului haydnian se coc celebrele cvartete de mai târziu. Mie mi se pare foarte interesantă această latură.
Cvartetele lui Haydn sunt potrivite pentru un început de studiu muzical?
Nu cred. Cred, dimpotrivă, că mai potrivite sunt niște schițe pentru cvartet sau niște încercări de-ale marelui Mozart. Cvartetele haydniene, ca și cele beethoveniene de tinerețe, de început, sunt uimitor de dificile. Dificile însăși prin simplitatea lor. Aparent, ele sunt simple, dar pentru un cvartet care de-abia face primii pași în perfecționarea lui în domeniul muzicii de cameră sunt cvartete grele. Sunt greu de asamblat, greu de intuit ca muzică, chiar ca tehnică sunt incomode, scrise pentru instrumentiști - mă refer la violoniști și, în special, la prima violină.
Publicul deja știe că noi îl iubim, îl stimăm, îl respectăm, îl așteptăm în sală. Publicul știe că noi cântăm cu această poftă datorită calității lui și tocmai datorită bucuriei de a le satisface exigențele. Sigur că îi așteptăm și în această seară și îi așteptăm și în serile viitoare, dar bucuria mare este reîntâlnirea pe scenă cu suflul minunat al acestei săli, care pe mine personal mă inspiră - Sala Radio, care-mi este dragă nu numai pentru că am lucrat în Radio atâția ani, nu numai pentru faptul că Cvartetul Voces este cvartetul național al Societății Române de Radio, nu numai pentru faptul că în București, când am sosit, prima instituție care ne-a luat în brațe și ne-a ocrotit, ne-a fost și mamă și tată într-o vreme când aveam nevoie de acest lucru, a fost Societatea Română de Radio. Și pentru acest motiv mă simt de fiecare dată onorat și fericit când pășesc pe această scenă, care păstrează suflul unor mari maeștri care i-au trecut pragul. Vă mulțumesc.