Arhivă : Interviuri
Înapoi
Interviu cu pianistul Jean Claude Pennetier
"A-ți transforma inima de piatră într-o inimă plină de iubire."
Puțini își pot imagina faptul că Președintele juriului la secțiunea pian a Concursului Internațional "George Enescu", pianistul Jean Claude Pennetier este preot ortodox și slujește într-o bisericuță de lemn în stil transilvănean, undeva la marginea Parisului, o bisericuță care este afiliată Mitropoliei Române a Europei Centrale. O alegere ce ține de o anume dispoziție interioară, de căutări mai profunde și în acest caz de descoperiri și confirmări concretizate într-un alt mod de expresie, nu doar cel eminamente muzical.
Dar să păstrăm ambianța de concurs și imaginea pianistului cu o carieră de mare anvergură, a dirijorului, a pedagogului, a celui care poate "simți" valoarea într-o competiție în care se prezintă peste 80 de pianiști de pe patru continente.
Puteți crea în câteva cuvinte, o imagine a acestui concurs?
A fost un concurs cu un nivel foarte, foarte înalt și mai ales foarte strâns între candidați, ceea ce înseamnă că această competiție atrage enorm. Regret că nu au fost candidați francezi, sunt puțin trist. Va trebui să le spun - trebuie să veniți la București. Trebuie să vă prezentați la acest concurs foarte bun.
Ce ne puteți spune despre finaliști? Care au fost criteriile prin care au fost departajați?
Criteriile - trebuie să înțelegeți că pentru primele trei premii nu am judecat doar ultima probă, ci întregul concurs. Sunt premiile I și II ale întregului concurs, nu doar ale acestei probe finale. Poate că sunt lucruri pe care publicul nu le-a înțeles. Noi am avut o viziune generală asupra a tot ceea ce s-a realizat aici.
Cum ați descrie această nouă generație de pianiști?
Premiantul I are mai mult de 30 de ani, au fost alți candidați care aveau 20 de ani. Nu este chiar aceeași generație. Cred că toți ar trebui să învețe să aibă încredere în muzică. S-a simțit dorința lor de a demonstra ceva, voința lor de a arăta ceva. E nevoie de puțină experiență pentru a învăța acest lucru.
Ați cântat în această săptămână, aici pe scena Ateneului Român împreună cu pianista Mara Dobrescu, la patru mâini, muzică romantică...
Da, cu multă plăcere.
Mara a fost eleva dumneavoastră?
Doar la un curs de vară, nu la Conservator. Este o artistă încântătoare. Îmi place mult ceea ce face. Între toate probele concursului a fost singurul moment muzical mai intim, doar pentru plăcerea în sine de a cânta.
Poate muzica să ne aducă, să ne dăruiască revelații spirituale?
Cred că muzica deschide porțile inimii și că ne ajută - amintesc ceea ce susțin Sfinții Părinți - să ne transformăm inima noastră de piatră într-o inimă plină de iubire. Muzica ajută mult în acest sens.