ACUM:
14.00
Concertele lumii
Primite prin intermediul Uniunii Europene de Radio.
Urmează: 15.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu bas-baritonul Luca Pisaroni

Publicat: luni, 13 Ianuarie 2014 , ora 12.33
"Flexibil și carismatic, Luca Pisaroni are o personalitate captivantă" GB Times, 6 noiembrie 2013

Bas-baritonul italian Luca Pisaroni este considerat unul dintre cei interesanti si flexibili artisti ai generației sale. A debutat la vârsta de 26 de ani la Festivalul de la Salzburg, în compania Filarmonicii din Viena și sub bagheta dirijorului Nikolaus Harnoncourt. A fost invitat pe cele mai mari scene ale lumii să susțina interesante producții de opera dar și recitaluri și concerte.

În stagiunea 2013-2014 a debutat la Covent Garden din Londra în producția "Nunta lui Figaro", apoi a fost oaspete al Operei de stat din Viena pentru 2 spectacole. În primăvara anului 2014 se va reîntoarce la Metropolitan Opera din New York pentru 2 spectacole - "Insula fermecată" și "Cenușăreasa". Vor urma concerte și recitaluri în Europa și Statele Unite ale Americii. Repertoriul său este foarte variat și bogat -  de la baroc la contemporan.


Domnule Luca Pisaroni, sunteți pentru prima oară invitat al postului nostru de radio, dar conexiunile dumneavoastră cu România sunt mult mai vechi.

Am conexiuni cu România, deoarece am debutat cu Don Giovanni, la Brăila și aceasta în urma concursului patronat și organizat de Mariana Nicolesco. Sigur că am câteva amintiri. Eram în perioada studiilor, am participat la concurs și apoi Mariana Nicolesco m-a invitat să cânt în Don Giovanni. A fost foarte frumos la Brăila.


Există o punte impresionantă între Brăila și Luca Pisaroni de astăzi. Ați realizat multe lucruri, o frumoasă carieră internațională. În aceste zile vă aflați între Bratislava și Praga, centre în care veți susține două concerte "No tenors allowed" (Nepermis tenorilor), împreună cu Thomas Hampson. Cum a fost primul concert?

Primul concert la Bratislava a fost bun. Publicului i-a plăcut. Thomas și cu mine ne-am bucurat de realizarea acestui concert. Ne face mare plăcere să cântăm împreună. Publicul a fost foarte receptiv, ceea ce este încurajator. Aștept cu nerăbdare și concertul de la Praga, deoarece nu am cântat niciodată acolo, iar Thomas Hampson mi-a spus ce frumoasă este sala și ce entuziast este publicul praghez. Nu am avut ocazia până acum să vizitez Praga și am auzit că orașul este incredibil de frumos și are o istorie atât de bogată. Când te plimbi pe străzi, care sunt uneori mai întunecoase, constați ce pagini de istorie s-au scris. Este cu adevărat un oraș frumos.


Poate că după concerte veți realiza un disc cu ariile pe care le veți interpreta.

Vom încerca să realizăm ceva. Probabil va fi întâi un DVD. Sper că va fi un concert bun, pe care apoi să-l edităm.


Cercetând agenda dumneavoastră, domnule Luca Pisaroni, am descoperit faptul că alternați recitalurile cu spectacolele de operă. Este dorința dumneavoastră sau cererea managerului?

Este integral dorința mea. Fiind italian de origine aș fi putut fi tentat să cânt doar operă, dar eu întotdeauna mi-am dorit să am un bun echilibru în cariera mea între operă, concerte vocal-simfonice și recitaluri. Nu este ușor, deoarece mulți manageri consideră că atunci când interpretezi operă nu poți cânta lieduri, ceea ce este total greșit. Am învățat foarte mult interpretând lieduri și am folosit aceste cunoștințe în operă. Sunt sigur că ceea ce știu din operă am folosit în lieduri. Este ceva ce mi-am dorit întotdeauna. Sunt foarte mulțumit că am un manager care îmi înțelege necesitățile și dorește să păstreze echilibrul. Repertoriul vocal simfonic și de lied este atât de vast și de interesant încât ar fi păcat pentru un cântăreț să nu-l cerceteze. Astfel, fiecărui tânăr artist îi spun că nu trebuie să realizeze doar repertoriul de operă, ci să-l adauge și pe cel de lied, deoarece aceasta te ajută să devii un cântăreț mai bun.


Într-un recital de lied ești solitar. Trebuie să joci ca într-o piesă, să esențializezi expresivitatea versurilor. Este acest lucru o provocare?

Da, deoarece ești doar tu cu pianul. Nu există lumini, costume, decoruri, ești numai tu cu auditoriul. Pe de o parte este destul de greu, deoarece nu există nimic în spatele tău care să te sprijine. Pe de altă parte este incredibil de reconfortant. Simți mult mai intens această legătură cu publicul, care este unică, deoarece ești doar tu cu muzica și poți exprima mai bine ceea ce au dorit compozitorul și poetul. Este cu adevărat o mare responsabilitate să interpretezi lieduri, dar răsplata este incredibilă. Se realizează această legătură magică cu publicul. Te simți cu adevărat fascinat.


În finalul anului 2013 veți avea câteva recitualuri și spectacole de operă, dar cum va debuta anul 2014?

În ianuarie 2014 voi realiza câteva spectacole cu "Nunta lui Figaro" la Opera de Stat din Viena. Vor urma câteva recitualuri în America și Europa și apoi mă voi întoarce la Opera Metropolitan pentru a interpreta "Insula fermecată" și "Cenușăreasa". Aceasta din urmă va fi transmisă în high-definition în cinematografe din întreaga lume și acest lucru este foarte stresant, dar și foarte stimulant. Vom cuceri astfel un număr impresionant de auditori, fapt imposibil pentru un teatru de operă. Cred că vor fi peste un sfert de milion de oameni. După "Cenușăreasa" voi avea câteva concerte împreună cu Thomas Hampson și apoi la Viena, la Musikverein, sub baghet lui Nikolaus Harnoncourt. Acest concert de la Viena este o deosebită onoare pentru mine ca italian - să fiu alături de un ansamblu german și de un dirijor formidabil precum Nikolaus Harnoncourt. Este cu adevărat fantastic. Cred că este o ocazie deosebită să te întâlnești în carieră cu mari personalități care îți pot dezvălui importante secrete. L-am întâlnit pe Nikolaus Harnoncourt în 2002 și am lucrat împreună la Salzburg pentru "Don Giovanni". Eu am interpretat rolul "Masetto" și cu siguranță mi-a format concepția, viziunea asupra dramei muzicale. A fost o ocazie importantă să lucrez cu un asemenea mare dirijor. Fără discuție este mentorul meu artistic, împreună cu Thomas Hampson. Îi sunt foarte recunoscător. Nu se întâmplă prea des aceasta și din păcate, tânăra generație, tinerii cântăreți nu au ocazia să se întâlnească cu o asemenea personalitate, cu un impresionant nivel al cunoașterii.


Domnule Luca Pisaroni, sunteți invitat pe toate meridianele. Vă întâlniți cu diverse tipuri de auditori. Care vă este cel mai apropiat în afară desigur de cel italian?

Nu pot să vă spun prea multe despre publicul italian, deoarece nu prea cânt în Italia. Cu zece ani în urmă, am fost invitat pentru o producție la Torino în "Cosi fan tutte" și apoi am susținut câteva concerte. Dacă ar fi să aleg un public, atunci cu siguranță va fi cel austriac, care este foarte generos cu mine, te susține. Între Salzburg și Viena mi-am centrat cariera, dar și în Statele Unite sunt oaspete al Metropolitan, apoi San Francisco, Chicago. Dacă ar fi să aleg două tipuri de emisiune acesta ar fi cu siguranță cel american și cel austriac. Nu există cu adevărat un public preferat, dar cele două tipuri au fost generoase cu mine.


Care este genul de dialog, de relație cu publicul -  într-un spectacol de operă sau într-un recital
?

Când mă aflu pe scenă întotdeauna încerc să includ publicul în producția mea. Cred că este un fapt deosebit pentru un artist să arate auditoriului său afecțiune. Îmi place să cânt la fel de mult pe cât îmi place să joc. Pentru mine este foarte important ca ascultătorul să urmărească în mod constant călătoria propusă de personajul pe care-l interpretez. Este foarte trist pentru mine să mă aflu doar în fața camerelor de filmat, fără public, deoarece energia pe care o primești de la el este incredibilă și atunci dorești să-i oferi cea mai bună versiune. În măsura în care îmi place să joc roluri negative îmi plac și cele comice și nu este nimic mai îmbucurător decât să poți să încânți publicul, să faci mici glume și să auzi 2000 de oameni râzând în același timp. Acesta este un sentiment incredibil și numai cei care se află pe scenă și fac acest lucru pot să perceapă energia fantastică pe care o primești în acest dialog.


Cred că fiecare recital sau spectacol este unic, deoarece stările emoționale sunt irepetabile, dar, domnule Pisaroni, aveți alături de dumneavoastră o interesantă comunitate.

Atunci când ai o meserie ca a mea trebuie să călătorești foarte mult. Găsesc că a călători singur este foarte obositor și am mare noroc că soția mea Katerina, și cei doi căței, Lenny și Tristan merg împreună cu mine, aș spune întotdeauna. Pentru mine este fantastic, deoarece îmi creează stabilitate atunci când muncesc și nu are importanță pentru mine unde mă aflu. Ar fi foarte trist ca după repetiție sau spectacol să mă duc într-un apartament gol, dar atâta vreme cât soția și câinii mei sunt cu mine pretutindeni acasă. Sunt cu adevărat norocos și recunoscător, deoarece această stabilitate îmi permite să-mi fac meseria cât pot de bine.


Domnule Pisaroni, care este cel mai important lucru în viața dumneavoastră?

Am putea vorbi ore despre aceasta, dar pentru mine două lucruri sunt importante: întotdeauna mi-am dorit să am o viață legată de muzică și am fost suficient de norocos să pot face aceasta, deoarece este una privilegiată. Este foarte greu să devii cântăreț de operă. De fiecare dată când mă duc la lucru și cânt pentru un auditoriu mă obligă să fiu cel mai bun, chiar dacă uneori din punct de vedere fizic nu sunt în cea mai bună formă. Dar aceasta nu contează, deoarece din momentul în care am pășit pe scenă există o energie pe care o primesc de la teatru, de la colegi, de la public, care îmi permite să ajung pe culmi. Faptul că îmi petrec viața făcând muzică este important pentru mine și de asemenea faptul că familia mea mă susține și este capabilă să împartă această viață cu mine este crucial în existența mea.


În încheierea interviului nostru, domnule Luca Pisaroni, ați dori să adresați publicului din România câteva gânduri?

Fără dubiu pot spune că primii pași ai carierei mele au fost făcuți în România. Îmi aduc aminte că am aterizat la București și apoi am condus trei ore până la Brăila. Am întâlnit mulți oameni drăguți și colegi deosebiți și aș dori să le spun tuturor că nu există vis prea îndrăzneț. Tinerii care doresc să devină cântăreți de operă trebuie să știe că nu există vise prea mari pentru a fi realizate. Ei trebuie să viseze. Cred că dacă investești pasiune, dăruire și energie în aceasta, nu se poate să nu reușești. Sunt bucuros că lumea îmi urmărește cariera și sper să se poată vedea că eu am realizat tot ceea ce mi-am propus.



Irina Hasnaș