"Germanii au patru concerte pentru vioară: cel mai impotant este cel al lui Beethoven. Al lui Brahms este la fel de serios şi este un adevărat rival. Cel mai bogat, mai seducător este concertul lui Max Bruch dar cel mai intim, mai aproape de suflet este cel al lui Mendelssohn". Nu întâmplător Joseph Joachim a alăturat aceste patru concerte destinate viorii. Sunt cele mai cunoscute, cele mai cântate şi mai apreciate. Şi poate acesta a fost unul dintre principalele motive pentru care violonista americană de origine japoneză, Midori, a ales ca albumul său, lansat în 2003, să cuprindă două dintre cele patru concerte: Mendelssohn şi Bruch.

Ce anume face să fie concertul lui Felix Mendelssohn atât de apreciat şi astăzi? Poate virtuozitatea, vigoarea şi forţa, specifice tinereţii, dublate de înţelepciunea unui matur. "Am sentimentul că fiecare nouă lucrare mă face să progresez şi pot să scriu exact ce este în sufletul meu" îi scria Mendelssohn lui Ferdinand David, violonistul care a interpretat pentru prima dată concertul.

Un şlagăr al muzicii clasice care capată noi sensuri datorită solistei dar şi a orchestrei Filarmonicii din Berlin condusă de Mariss Jansons. Este surprinzător în aceasta înregistrare, cum sunetul firav al viorii lui Midori reuşeşte să se afle mereu deasupra orchestrei, extrem de clar asemeni unui actor care şopteste iar spectatorul din ultimul rând aude tot ceea ce spune.

"Nu am mai auzit-o niciodată pe Midori cu un astfel de sunet: atât de cald, de plăcut şi în acelaşi timp cu atâta aplomb" scria John Kwok, după lansarea discului. Cunoaştem foarte bine aceste partituri şi totuşi Midori reuşeşte să ne facă să dorim să le reascultăm."