În cadrul Concursului Internațional "George Enescu", seara de 27 august 2026 a fost consacrată integral creației contemporane.

Un concert în preambul

Un eveniment dedicat tinerilor compozitori, participanți la cursurile de măiestrie în creație a precedat Concertul final al Secțiunii de Compoziție a Concursului Internațional "George Enescu". Acest concert introductiv, ce a avut loc în foaierul Ateneului Român, subliniază importanța crescândă a componentei educative în programul Concursului "Enescu". Cu acest prilej, trei tineri dirijori selectați dintre participanții la masterclassul de dirijat susținut de Cristian Măcelaru, Xiao Geng, Dorian Dimitrov și Petru Pane, au canalizat energiile muzicienilor din "Ensemble Couleurs" cu pasiune și expresivitate. Frustration pentru cvartet de coarde de Jason Kass, elev în clasa a XI-a în New York, a deschis seara. Discursul, sub conducerea dirijoarei Xiao Geng, a adus, într-adevăr, "o explozie de energie", așa cum apare menționat în programul de sală, și a plimbat ascultătorii printr-un peisaj sonor tumultos, cu posibile influențe din muzica lui Dmitri Șostakovici. A urmat, sub bagheta dirijorală a lui Dorian Dimitrov, Hyperspace pentru ansamblu cameral de 12 instrumentiști de Chloe Chan, o tânără compozitoare în vârstă de doar 16 ani care locuiește în Australia. Încântarea și inocența specifice unei vârste fragede sunt reflectate în lucrare - un opus ce deschide ușa către o lume guvernată de un optimism extrem, aproape neverosimil. Concertul introductiv s-a încheiat cu Orient Express de Oana Vardianu, o lucrare în care se manifestă din plin preocuparea pentru diverse tradiții muzicale a tinerei compozitoare. Discursul sonor dinamic, plăcut, care se aseamănă (și îndeplinește astfel sugestia titlului) cu o călătorie palpitantă prin peisaje sonore diverse, clar conturate, a prins viață sub conducerea dirijorală a lui Petru Pane. Pe parcursul evenimentului, membrii "Ensemble Couleurs" și-au demonstrat, încă o dată, dăruirea pentru creația nouă, subtilitatea interpretativă și deschiderea cu care colaborează chiar și cu cei mai tineri dintre dirijori.

….Și evenimentul principal

Evenimentul principal al serii a adus pe scena Ateneului Român lucrări semnate de membri ai juriului secțiunii de compoziție a Concursului Internațional "George Enescu" - Zygmunt Krauze, președintele juriului, Sarah Kirkland Snider, Steven Mackey și Doina Rotaru, în interpretarea Orchestrei Naționale Radio. Unul dintre puctele de atracție principale ale Concertului final al Secțiunii de Compoziție a fost prezența în premieră pe scena muzicală din București a celebrei dirijoare americane Marin Alsop. Discipolă a lui Leonard Bernstein, cea care a rămas în istorie ca cea dintâi, din multiple puncte de vedere, Marin Alsop este o personalitate a dirijatului care inspiră, adună și coagulează deopotrivă muzicieni, colegi de breaslă mai tineri și membrii ai publicului.

Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră, Fragments of memory, din creația recentă a compozitorului polonez Zygmunt Krauze, un opus ce integrează elemente de teatralitate în partitura solistică, a fost prima lucrare a programului. În ipostază solistică s-a afirmat însuși compozitorul. Timbralitatea începutului impresionează - pianistul este acompaniat de percuții fluorescente, realizate prin trăsături de arcuș pe tam-tamuri și mai târziu prin articulări rapide la instrumente metalofone. Însăși tema este de natură fragmentară, ilustrând încă din debut ideea de memorie distorsionată, memorie în pierdere. Totodată, apare sugestia obsesiei, care devine și mecanism principal al construcției discursului muzical. Aceeași temă melodică fragmentară cunoaște multiple variațiuni timbrale, o posibilă metaforă unui singure amintiri care ia diverse forme pe pânza memoriei. O amplificare graduală prin acumulări de straturi orchestrale conduce către o secțiune în care tema este întreruptă de strigăte - cuvinte izolate, în limba română, rostite de pianist, care nu se adună însă într-un înțeles coerent, ci dimpotrivă, au menirea de a ilustra împrăștierea mentală.

Parcursul sonor a continuat cu momente solistice îmbibate de nostalgie și speranță, expresiv conturate de Zygmunt Krauze, dar și cu clipe în care aparatul orchestral emoționează sugerând bezna golurilor de memorie și durerea pierderii legăturii cu trecutul. Au ieșit în evidență, în momente cheie ale parcursului sonor, membrii partidei de percuție extinse, cu această ocazie, a Orchestrei Naționale Radio. Remarcabilă a fost și energia cu care ansamblul a reușit să susțină ampla acumulare ce încheie lucrarea, sub bagheta mereu vivacei dirijoare Marin Alsop.

Prospețimea în actul interpretativ ce definește concertul susținut de Orchestra Națională Radio în seara de 27 august este pusă în lumină și în cea de-a doua lucrare a serii, Forward into light, semnată de compozitoarea americană Sarah Kirkland Snider. Lucrarea a fost comandată de Filarmonica din New York, cu scopul de a marca centenarul adoptării dreptului de vot al femeilor la nivel federal în Statele Unite ale Americii.

Lumina - iată dominanta acestui itinerariu sonor ce abundă în rafinament textural. Lumina - metaforă a binelui, a speranței, ca în sloganul feminist devenit celebru datorită activistei Inez Milholland în 1913: "Forward, out of error; Leave behind the night; Forward through the darkness; Forward into light!". Mișcarea aceasta de înaintare, de avansare, simbolică, ia de asemenea formă sonoră prin celule melodice minimaliste. Întregul discurs pare o mișcare către lumină sau în lumină.

Pot fi amintite câteva dintre numeroasele forme pe care le îmbracă lumina - bucăți, frânturi ca niște viziuni fugitive, conturate electrizant de harpă și glockenspiel, lumina mai difuză sugerată de instrumentele de suflat din alamă, incandescențe fragile ce se nasc mai ales la instrumentele de suflat din lemn, dar și invazia treptată, generală, a luminii.

Marin Alsop excelează și aici în canalizarea energiei membrilor ansamblului: pânzele timbrale țesute cu delicatețe de Orchestra Națională Radio farmecă de la primul și până la cel din urmă sunet. Emoția traseului feminist a devenit cât se poate de palpabilă, în interpretarea acestor artiști.

Cea de-a treia lucrare a programului aparține compozitorului american Steven Mackey și se intitulează Urban Ocean. Titlul ne indică dialogul ce definește discursul muzical - dintre lumea subacvatică și uscat, reprezentat prin umanitate și orașele sale. Misterul vast al ecosistemului marin prinde contur încă din debut, prin sonorități de culori surpinzătoare, mișcătoare și, simultan, cufundate în imobilitatea fundului mării. De cealaltă parte, zgomotul, frenezia orașului s-au făcut resimțite în discurs, energia deosebit de efervescentă a Orchestrei Naționale Radio sub bagheta dirijoarei Marin Alsop fiind un atu în acest caz.

Concertul final al secțiunii de Compoziție a fost încununat de o capodoperă a creației contemporane românești pentru orchestră, semnată de compozitoarea Doina Rotaru. "Clocks III", scrisă în 2010, explorează una dintre obsesiile destul de des întâlnite în rândul compozitorilor - curgerea timpului. Regăsim, în lucrare, două ipostaze ale timpului sau două senzații temporale: timpul cu pulsație și cel fără, ambele conturate prin sonorități fascinante, efervescente, de o timbralitate cât se poate de imaginativă, așa cum și-a obișnuit Doina Rotaru ascultătorii de atâtea decenii. Timpul fluid, totodată însă captiv între ceasuri, ar fi una dintre imaginile ce se nasc din discursul muzical. Legătura profundă cu spațiul sonor folcloric, regăsită adesea în creația Doinei Rotaru, se face resimțită și aici, prin parlando rubato-ul specific cântecelor și doinelor românești.

O acumulare magnifică pe o pulsație unificată a întregii orchestre încheie lucrarea "Clocks III" și aduce publicul pe o culme a trăirii muzicale. Câteva clipe în plus de liniște, înainte de lăsarea în jos a mâinilor de către dirijoarea Marin Alsop, ar fi putut potența și mai mult momentul final, încărcat de energia întregului discurs. Însă acest detaliu este umbrit de reușitele remarcabile ale dirijoarei și ale Orchestrei Naționale Radio, sub bagheta ei - de a simți cu adevărat și de a nuanța parcursul sonor propus de Doina Rotaru.

Cu un traseu artistic revoluționar care transpiră prin toți porii, Marin Alsop a reușit să aducă vivacitate, subtilitate și varietate a culorii sonore Orchestrei Naționale Radio. Programul serii de 27 august a fost excelent construit, captivând atenția unui public divers, poate parțial, din păcate, încă reticent în privința muzicii noi. Astfel de evenimente, însă, fără îndoială, deschid inimile și mințile tuturor ascultătorilor, indiferent de experiența anterioară sau de educația în domeniu.

O cronică realizată cu sprijinul Asociației Prietenii Radio România Muzical și BRD Groupe Societe Generale