Două subiecte vă propun în ediţia de duminică - aniversarea unei mari artiste și audierea, integrală, a unei fermecătoare opere rossiniene într-o valoroasă distribuție românească.

Bartoli rămâne una dintre puținele vedete de operă de astăzi care aduc strălucire scenei la fiecare apariție. (The Times, Londra).

Cecilia este o adevărată vedetă. [...] o înfloritoare muziciană absolută, fin ancorată stilistic, sigură pe ea în controlul respirației și în frazele legato, descriptivă în redarea textului. (The Daily Telegraph, Londra).

Așadar, vorbim despre mezzosoprana Cecilia Bartoli, una dintre cele mai carismatice cântăreţe de operă ale zilelor noastre, apreciată pentru somptuosul său registru grav, sonoritate vibrantă în zona medie și un acut clar și puternic. Iar timbrul său este indubitabil recognoscibil.

În 4 iunie, artista italiană a împlinit 60 de ani; iar la anul va sărbători 4 decenii de la debutul său profesional, petrecut la Arena din Verona. De atunci și până în prezent, Cecilia Bartoli ne-a încântat cu un repertoriu vast, în care predomină titlurile din era barocă, dar și cele ale belcantoului.

În ultimii ani colaborează intens cu ansambluri orchestrale în componența cărora sunt, exclusiv, instrumente de epocă, precum Academia de Muzică Veche, Les Arts Florissants, II Giardino Armonico ori Les Musiciens du Louvre.

O expertă în muzica barocă, Cecilia Bartoli a înregistrat, tot într-o interpretare informată din perspectivă istorică și două titluri din creația romanticului Vincenzo Bellini - La sonnambula și Norma, reflectând vocalitatea originală a acestor opere care cu 2 secole în urmă aveau mezzosoprane în rolurile titulare și, pe de altă parte, preluând modelul legendarei cântărețe de operă Maria Malibran.

Nu există nicio mare scenă a lumii pe care să nu fi cântat, ori festival de prestigiu, iar din 2012 Cecilia Bartoli este și director artistic al Festivalului de Rusalii de la Salzburg, ca din 2023 să adauge și funcția de directoare a Operei din Monte-Carlo.

Dedicată nu doar interpretării muzicale, ci și cercetării care a relevat în ultimii ani atâtea titluri, în special baroce, uitate sau chiar necunoscute, Cecilia Bartoli a înființat în 2007 o fundație ce-i poartă numele, susținând numeroase proiecte muzicale. Cu peste un milion de discuri vândute, muziciana a fost răsplătită cu premii precum Grammy sau Discuri de Aur, artista având cele mai bune vânzări din contemporaneitate. De-a lungul timpului, Ceciliei Bartoli i-au fost conferite importante ordine și distincții de stat acordate de țări precum Italia, Franța, Spania ori Marea Britanie.

Eu am ales pentru dvs să audiem paginile de operă incluse pe dublul compact-disc, album intitulat Sospiri, lansat în 2010; în fapt, o retrospectivă a carierei sale, într-o colecție de lucrări extrase din albumele ei anterioare, cu parteneri de scenă stelari (Bryn Terfel, Juan Diego Flórez, Luciano Pavarotti, Maxim Vengerov).

În noua mea antologie am compilat cele mai senzuale și lirice momente ce se regăsesc în discografia mea. Include ariile favorite de Handel și Mozart, bijuterii ale belcanto-ului din creația lui Bellini și Rossini, dar și comori descoperite în proiectele mele de cercetare. - scria Cecilia Bartoli despre acea producţie discografică.

⁂

Partea a doua a emisiunii "Opera, o lume" de duminică 7 iunie aduce o nouă temă. Pentru luna aceasta am pregătit să audiem câteva titluri din fonoteca Radio România, înregistrări ale unor capodopere lirice din repertoriul universal, în interpretări de excepţie ale unor valoroşi solişti români. Cap de listă a devenit, imediat, un titlu adorabil numai bun pentru această lună în care încă mai este celebrată copilăria.

Aşadar, La cenerentola ossia La bontà in trionfo - operă comică în 2 acte de Gioachino Rossini, pe un libret de Jacopo Ferretti care s-a inspirat din alte librete scrise tot pentru opere, de Charles-Guillaume Étienne şi, respectiv Francesco Fiorini. Fireşte, la bază stă basmul Cenuşăreasa al lui Charles Perrault.

Cred că vă e clar că nu puteam alege decât acea înregistrare emblematică din 1995, cu distribuţia ce a fost protagonista unui film fenomen, opera devenind o producţie cinematografică realizată în decorul natural al castelelor Bran şi Peleş. Un succes extraordinar al regizoarei Carmen Dobrescu de la Opera din Braşov. Astfel de ecranizări au fost în vogă într-o vreme în toată Europa de Vest, păcat că o dată ajunsă această modă şi în România, numărul producţiilor lirice cinematografice a fost extrem de redus.

Solişti - o minunată pleiadă de artişti lirici români (şi foarte buni actori), pe atunci membri ai operelor din Cluj-Napoca, Braşov şi Bucureşti. Mezzosoprana Claudia Codreanu - Angelina, tenorul Robert Nagy - Don Ramiro, baritonul Marian Pop - Dandini, basul Gheorghe Roșu - Don Magnifico, soprana Lăcrămioara Schuller - Clorinda, mezzosoprana Cristina Șoreanu - Tisbe, bas-baritonul Gabriel Oană - Alidoro. Corul de bărbaţi (pregătit de Mircea Oros) și Orchestra Operei din Braşov. La conducere, dirijorul Dan Raţiu.

Vă aştept pe frecvenţele noastre, on-air / on-line pentru o ediţie "Opera, o lume" care sunt sigură că vă va încânta.