Prezentarea acestui disc poate începe cu afirmaţia că albumul a fost distins cu un Diapason d'or ceea ce spune deja foarte multe despre acest proiect dezvoltat de ansamblul belgian Anima Eterna, rezident al Concertgebouw din Bruges. Şi, desigur, foarte mult i se datorează şi dirijorului acestui ansamblu, Jos van Immerseel.

Anima Eterna este un ansamblu care propune interpretarea pe instrumente originale, recrearea modalităţii de interpretare din epoca în care a trăit compozitorul. Cele mai multe dintre formaţiile orientate astfel stilistic abordează de obicei muzica barocă, cea mai propice pentru astfel de recreeri, însă Anima Eterna abordează mai ales muzica clasică, adică opusuri create de Mozart, Beethoven, şi chiar cea romantică, în special franceză. Privind discografia lor, apărută la casa franceză Zig Zag Territoires, constatăm că din 2002 până în prezent, Anima Eterna a lansat nu mai puţin de 10 discuri cu muzica lui Mozart, majoritatea lor în 2006, când s-au împlinit 250 de ani de la naşterea compozitorului. Cel mai recent disc al ansamblului Anima Eterna a apărut în ianuarie 2010 şi cuprinde Simfonia Fantastica de Hector Berlioz.

Este interesant şi faptul că Anima Eterna nu înseamnă un ansamblu obişnuit, ci unul care lucrează pe bază de proiect (un termen foarte la modă în lumea contemporană a businessului, care iată, dă rezultate şi în domeniul muzicii), ceea ce înseamnă că membrii formaţiei se strâng de 5-6 ori pe an cu scopul precis de a înregistra pentru un CD nou sau de a susţine un turneu de concerte.

Jos van Immeseel este alt personaj interesant care apare pe acest disc. Născut la Anvers, a studiat pianul, orga, clavecinul şi dirijatul de orchestră. În prezent, în calitate de solist, este dedicat interpretării pe piane istorice, colecţia sa de astfel de instrumente fiind una impresionantă, asemenea şi discografia: 80 de discuri. Jos van Immerseel este şi cel care coordonează colecţia "Anima Eterna" - proiect din cadrul casei Zig Zag Territoires în cadrul căreia au apărut discurile anunţate mai sus.

Aşadar, pe discul prezentat acum, apărut în februarie 2006, trei concerte de Mozart: nr.10 KV 365 pentru 2 piane şi orchestră, KV 299 pentru flaut, harpă şi orchestră şi KV 447 pentru corn şi orchestră.

Toţi soliştii - pianiştii Jos van Immerseel şi Yoko Kaneko, flautistul Frank Theuns şi harpista Marjan Haer, cornistul Ulrich Hubner - cântă pe instrumente care recreează originale care puteau fi ascultate în vremea lui Mozart: pianele lui Anton Walter (creatorul modelului de pian vienez), flautul lui germanului Grenser, harpa Erard, un corn natural din a doua jumătate a secolului XVIII-lea, fabricat, se pare, de vienezul Joseph Huschauer şi conservat într-un muzeu de fundaţia Schloss Eutin.

Recunosc că toate aceste aspecte, chiar dacă impresionante pentru cei care iubesc poveştile din spatele interpretărilor, nu m-ar fi putut face să consider că rezultatul final ar fi unul mai bun, aşa că am ascultat acest CD ca pe un oricare altul, cu o interpretare "normală".

Rezultatul însă este într-adevăr demn de un Diapason d'or:  există atâta căldură, atâta strălucire, o atât de profundă înţelegere a muzicii lui Mozart, copil şi matur în acelaşi timp, vesel şi trist, comic şi tragic... Un Mozart privit prin prisma timpului său, atât de actual şi astăzi.

Şi drept exemplu, în meniul audio, partea întâi din Concertul pentru două piane şi orchestră şi partea a treia a Concertului pentru corn şi orchestră.