În 2017 s-a împlinit un secol de la naşterea lui Dinu Lipatti, unul dintre cei mai importanţi pianişti din toate timpurile care, deşi a trăit doar 33 ani, s-a afirmat şi ca un compozitor reprezentativ pentru cultura românească. Legendarul pianist a fost omagiat anul trecut prin diferite manifestări de anvergură atât în România cât şi în străinătate, arta lui Lipatti fiind iubită peste tot în lumea muzicală. Această aniversare a fost marcată şi de Editura Casa Radio, care a lansat discul Dinu Lipatti - compozitor în cadrul unui concert la Sala Radio în 1 decembrie 2017. La eveniment au fost prezenţi şi muzicologii Monica Isăcescu şi Ştefan Costache (realizatori Radio România Muzical), autorii textelor care prefațează albumul. Din prezentarea lor, citez: «lucrările semnate de Dinu Lipatti, arată o preocupare constantă pentru compoziție, marcată de anumite stadii evolutive (de la influențele folclorului românesc, la gândirea neoclasică și cea modernă, rezultată în urma experiențelor sale pariziene și elvețiene și sincronizată cu limbajul contemporanilor pe care îi aprecia, precum Bartók sau Stravinski) și ne întăresc convingerea că Lipatti ar fi devenit, în anii maturității, un reper al muzicii europene culte».

Creaţia compozitorului român cuprinde peste 50 de lucrări, unele din ele fiind pierdute. Patru piese reprezentative ale lui Lipatti sunt incluse şi pe albumul lansat de Editura Casa Radio, pe care îl puteţi asculta în premieră la Radio România Muzical. Primele două lucrări, Sonatina pentru mâna stângă şi Concertino în stil clasic, înregistrate în 1943, îl au ca interpret chiar pe autor. Celelalte două opusuri ale albumului sunt Fantezia pentru pian solo interpretată de Viniciu Moroianu şi Suita simfonică Şătrarii înregistrată în anul 1997 de Orchestra Naţională Radio dirijată de Horia Andreescu.

Născut în 19 martie 1917 la București, într-o familie cu tradiție muzicală, Dinu Lipatti a debutat în public la vârsta de 5 ani, pe scena Ateneului Român, începând să studieze pianul cu una dintre cele mai apreciate și exigente profesoare, Florica Musicescu. Aceasta i-a oferit o serioasă educație artistică și posibilitatea de a-și dezvolta talentul nativ. Lipatti și-a continuat studiile la Paris, acolo unde, în 20 mai 1935, a susținut primul recital, primit cu entuziasm de public și de critici. Din acel moment, cariera lui Lipatti a evoluat ascendent, pianistul susținând turnee de succes în Italia, Elveția, Germania, Olanda, Franța, Belgia și Marea Britanie. Printre colaboratorii apropiați ai lui Lipatti s-au numărat artiști renumiți ca violonistul Arthur Grumiaux, dirijorii Charles Munch, Paul Sachr, Ernest Ansermet sau Herbert von Karajan. Dinu Lipatti este considerat și astăzi, la 67 de ani de la moartea sa, unul dintre cei mai valoroși interpreți. Înregistrările sale, cu toate imperfecțiunile tehnice din prima jumătate a secolului trecut, rămân documente vii care aduc în actualitate arta sa pianistică, Dinu Lipatti fiind un model pentru pianiștii din noile generații. Interpretările sale sunt perfect echilibrate și denotă noblețe spirituală și înaltă desăvârșire stilistică. Veţi putea observa aceste caracteristici, ascultându-l pe pianist în Sonatina op. 10 pentru mâna stângă, una dintre cele mai cântate piese ale compozitorului, dedicată profesorului său Mihail Jora. Această imprimare a fost făcută la doi ani după prima audiție absolută, care a avut loc cu ocazia unui concert aniversar Mihail Jora, la împlinirea a 50 de ani. Lucrarea, pe care Lipatti o descria ca fiind «pe tematică românească și destul de briliantă», reliefează maniera modernă a compozitorului de a valorifica folclorul românesc.

Următoarea piesă de pe disc este Concertino în stil clasic op. 3 pentru pian și orchestră de cameră, înregistrată de Dinu Lipatti în anul 1943, împreună cu Orchestra de Cameră din Berlin dirijată de Hans von Benda. Lucrarea scrisă în 1936 a avut prima audiție trei ani mai târziu cu autorul solist și cu George Georgescu la pupitrul Orchestrei Filarmonicii din București. Piesa rămâne cea mai cunoscută compoziție a lui Dinu Lipatti. Acesta își caracteriza lucrarea în felul următor: «Am compus Concertino în stil clasic la Paris într-o vreme în care eram fascinat de inovațiile neo-clasice ale operelor stravinskiene și puternic influențat de scriitura contrapunctică impusă de pedagogii care-mi conduceau studiile, și în mod special de Nadia Boulanger. În această mică pastișă de secol 18 cu o evidentă abordare italiană, mi-am propus să creez un climat propice expansiunilor libere ale instrumentului solist, păstrând în același timp un strâns dialog între acesta și orchestra compusă din 2 oboaie, 2 fagoți, timpane și instrumente de coarde. Partitura pianului este transparentă și nu trece aproape niciodată dincolo de două voci; în schimb, orchestra beneficiază de un tratament mai polifonic și de o scriitură mai liberă».

Fantezia op. 8 de Dinu Lipatti este cea mai complexă lucrare pentru pian a compozitorului, intenția acestuia fiind aceea de orchestra piesa pentru a o transforma într-o simfonie. Despre lucrarea sa, Lipatti spunea într-un interviu: «În introducere distingem două elemente generatoare ale întregii lucrări. Primul, cu caracter nostalgic, al doilea aprig, îndrăzneț, zbuciumat. Urmează două mișcări ce compun, cu introducere, prima parte. Finalul tinde către forma de sonată și duce la amplificarea expresivă a motivelor de bază». Structurată așadar în cinci părți contrastante în ceea ce privește caracterul, Fantezia op. 8 îmbină tempo-ul parlando-rubato și armoniile modale provenite din folclor și din influența enesciană cu elemente de limbaj moderne. Lucrarea dedicată pianistei Madeleine Cantacuzino, viitoarea soție a compozitorului, a fost prezentată în primă audiție la București, pe 12 mai 1941, chiar de Dinu Lipatti. 50 de ani mai târziu, un alt pianist român, Viniciu Moroianu a primit Premiul Fundației Dinu Lipatti din București pentru restituirea și interpretarea Fanteziei op. 8. Pianistul a și înregistrat lucrarea în anul 1997 în studiourile Radio România, această imprimare fiind inclusă pe albumul lansat de Editura Casa Radio în decembrie 2017. Viniciu Moroianu, unul dintre cei mai apreciați pianiști ai scenei muzicale românești, având o activitate artistică intensă, cu sute de apariții scenice, dar și o carieră pedagogică prodigioasă la Universitatea Națională de Muzică din București, este un cunoscător profund și al artei lui Dinu Lipatti. El a îngrijit ediții princeps ale unor lucrări semnate de compozitorul amintit, iar în anul 2005 a obținut titlul de Doctor în muzică, cu teza Două secole de gândire componistică reflectate în creația pentru pian solo a lui Dinu Lipatti. În ceea ce privește Fantezia op. 8 a compozitorului, pianistul Viniciu Moroianu a vorbit despre această lucrare într-un interviu acordat colegei mele Ana Diaconu pentru Radio România Muzical, caracterizând-o drept «o piesă grandioasă, îndrăzneață, o muzică foarte modernă, care arată un Lipatti la 23 de ani, stâpân pe niște mijloace componistice extrem de evaluate». Versiunea interpretativă pe care ne-o oferă Viniciu Moroianu este impecabilă, plină de dinamism, punând într-un rafinat contrast secțiunile melancolice cu cele zbuciumate, de o teribilă dificultate tehnică.

Ultima lucrare a albumului, Suita Şătrarii, a avut prima audiție în 23 ianuarie 1936, cu Mihail Jora la pupitrul Orchestrei Filarmonicii bucureștene. Este cea mai amplă piesă orchestrală a lui Lipatti şi a câștigat Premiul I la Concursul de compoziție George Enescu în 1934 și Medalia de argint a Republicii Franceze în anul 1937. Subiectul programatic al suitei îl reprezintă viața țiganilor nomazi, cu influențe sonore din folclorul orășenesc, fiecare secțiune purtând un titlu sugestiv: Vin șătrarii, Idilă la Floreasca și Chef cu lăutari. Orchestra Națională Radio, sub bagheta lui Horia Andreescu, un fin cunoscător al creației lui Dinu Lipatti, ne oferă o interpretare excelentă, cu vervă ritmică în prima și ultima secțiune. Iar cea de-a doua parte impregnată de melosul folclorului urban românesc are melodii lente în stil rubato, redate cu mult patos de Orchestra Națională Radio.

Albumul Dinu Lipatti - compozitor este inclus în proiectul Discurile anului 2018 la Radio România Muzical şi va fi difuzat în 5, 6 şi 7 martie la CD Review, în cadrul emisiunii Arpeggio, de la ora 11,30.