Am primit cu bucurie invitația la cea de-a VII-a ediție a Festivalului Internațional de Muzică al Europei Centrale și de Est Eufonia organizat de Centrul Național al Culturii din Polonia. Un eveniment ce anul acesta se derulează în perioada 13 noiembrie - 7 decembrie. Desfășurat inițial în Varșovia, festivalul este extins, pentru al doilea an consecutiv, în câteva orașe importante din Polonia. Astfel, în ediția curentă, concertele planificate în Capitala țării au fost prezentate și în Katowice, Opole, Olsztyn, Cracovia, Łódź, Gdańsk, Lusławice, Dębica (orașul natal al lui Krzysztof Penderecki). O premieră o constituie extinderea în afara granițelor țării, Eufonia ajungând la București, datorită Sezonului cultural România-Polonia 2024-2025 organizat de Ministerul Culturii și Institutul Cultural Român, pe partea română, și de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național polonez și Institutul Adam Mickiewicz, în colaborare cu Institutul Polonez din București, pe partea poloneză; concertul din 28 noiembrie susținut de Filarmonica bucureșteană cu dirijorul Gabriel Bebeșelea la conducere a făcut parte din agenda Festivalului, înainte ca ansamblul să prezinte programul (aproape identic) la Cracovia și Varșovia.

Creația muzicală românească a fost inclusă în concertele festivalului Eufonia încă de la prima ediție, iar în 2022 s-a înregistrat și prima participarea a artiștilor români, prin prezența Orchestrei Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca, dirijate de Gabriel Bebeșelea.

Am fost prezentă atunci, iar de această dată, la invitația Centrului Național al Culturii din Polonia condus de Robert Piaskowski și prin intermediul Institutului Adam Mickiewicz, am ales să asist la concertul ce a avut loc în 29 noiembrie, la Varșovia. Astfel, am avut prilejul de a observa cât de mult s-a dezvoltat acest ambițios festival ce reunește artiști din țările Europei Centrale și de Est, dar acoperă o sferă mult mai largă, cooptând, spre exemplu și muzicieni din țările baltice. Ediția a VII-a este intitulată, metaforic, "Poświaty i powidoki", sintagmă care în limba română s-ar traduce cu "Străluciri și imagini remanente". În fapt, o referire la ecourile și imaginile sonore pe care, pe de o parte, le păstrăm în memorie mult timp după încheierea unui concert, dar care, pe de altă parte, inspiră noi generații de artiști; o amprentare istorică, prin prisma artei.

Intiulat "Exuberanță", concertul de sâmbătă a fost susținut de Orchestra Filarmonicii din Varșovia condusă de dirijorul Gergely Madaras, avândul solist pe violoncelistul Tomasz Daroch; și-a dat concursul Corul de bărbați al instituției, pregătit de Bartosz Michałowski. Programul interpretat în Sala filarmonicii, în prezența unui public numeros, a inclus creații semnate de trei compozitori cosmopoliți, relevanți pentru culturile cărora le aparțin, dar și pentru patrimoniul universal: Enescu, Kodály și Weinberg; autori care s-au inspirat din tradițiile muzicale ale națiunilor lor, dar care și-au creat un limbaj muzical original, distinct.

Concertul s-a deschis cu Poema română op. 1 de George Enescu. Evocator a fost primul meu gând ascultând primele acorduri cu violoncelele în prim plan. Un sentiment pe care l-am avut apoi pe tot parcursul serii. Excelent cântată de orchestra poloneză condusă de Madaras, partitura ni s-a relevat în toată splendoarea sa, cu un emoționant solo de flaut susținut din balconul sălii de concerte, jucăușe momente folclorice și maiestuoase sonorități ale imnului regal ce au evidențiat forța și bogăția timbralității ansamblului, dar și versatilitatea acestuia, plutind între secțiunile de un lirism copleșitor, cele cu iz popular și finalul solemn, impozant, alternând nuanțe camerale, stinse cu cele de fortisimo ale tutti-ului orchestral. Corul de bărbați al Filarmonicii poloneze a impresionat prin caracterul său compact, omogen, cu atacuri precise, răspunzând impecabil gesticii dirijorale. Am apreciat că Gergely Madaras a ales să plaseze pauza concertului după acest opus, lăsând spectatorii să savureze ecourile acestei partituri extraordinare ce a răsunat încă mult timp în sufletele noastre.

În partea a doua a serii am ascultat mai întâi Concertul op. 43 pentru violoncel și orchestră de Mieczysław Weinberg. O partitură compusă în 1948, unul dintre anii dificili din viața compozitorului, la începutul acestuia socrul său fiind asasinat din ordinul lui Stalin, dictatorul sovietic urmând să-l persecute apoi și pe muzician. Lucrarea s-a interpretat pentru prima dată abia în 1957, când regimul bolșevic a devenit mai permisiv în urma decesului lui Stalin. Structurat în patru părți, cu o surprinzătoare cadență la finalul părții a treia - ieșită din comun prin amploarea sa, încât ai senzația că asiști la un opus propriu-zis pentru violoncel, subtil acompaniat de o parte din orchestră -, concertul transmite o gamă largă de emoții, fiind deosebit de expresiv interpretat de violoncelistul polonez Tomasz Daroch; șef de partidă în orchestra NFM Leopoldinum, artistul este prezent și în diferite formații camerale, derulând și o carieră solistică. Caracterul cameral ce răzbate din majoritatea paginilor concertului de Weinberg este dublat de un sentiment de nostalgie și chiar dacă include momente expansive ce ne introduc în atmosfera unor bâlciuri din târgurile de odinioară, energic exprimate de partidele de alămuri, cuvântul la care aș putea reduce această audiție este, din nou, evocator. Sensibil a fost și finalul concertului, violoncelistul Tomasz Daroch reușind prin gestica sa să mențină auditoriul în suspans, astfel încât publicul a aplaudat după un lung moment de liniște, timp în care ecourile ultimului acord s-au stins complet.

Ultima lucrare din program a fost un opus în care Gergely Madaras și-a manifestat exuberanța - "Dansurile din Galánta" de Zoltán Kodály. Una dintre cele mai populare creații ale compozitorului maghiar, datată 1933. Suita - construită pe teme folclorice ce au persistat în mintea lui Kodály din perioada în care, copil fiind, locuise pentru o vreme în Galánta (oraș din Slovacia) - fascinează prin multitudinea de mijloace de exprimare, purtându-ne printr-un roller coaster agogic și dinamic foarte colorat. O redare cu brio a valoroasei orchestre filarmonice din Varșovia, ansamblu ce a alternat cu succes între momentele evocatoare, pitorești, cu solo-uri diafane și pasajele ce debordează de vivacitate, încheind en fanfare, stârnind ovațiile publicului.

Credit foto: NCK/Grzegorz Karkoszka, Rafa ł Kudyba