Muziciana va reprezenta România în cadrul ediției din această toamnă a Concursului Internațional "Operalia".

Valentina Puskas, după proba preliminară, ați intrat în cursa uneia dintre cele mai importante competiții de operă, Concursul "Operalia". Cum vă raportați la această competiție și care considerați că este rolul unui concurs în parcursul unui artist?

Prima oară când am urmărit efectiv acest concurs, deși am auzit de el înainte, a fost în 2016. Eram cu toții la Brăila, la Concursul "Hariclea Darclée", și toată lumea urmărea concursul pe telefoane. Atunci cred că a câștigat Adela Zaharia, dacă nu mă înșel. Și, în momentul acela, în mine a apărut această dorință, mi-am propus să ajung să particip măcar la acest concurs. Bineînțeles, nu am atașamente și așteptări pentru că nu mi se pare că este neapărat sănătos, dar pur și simplu faptul că particip și că voi fi acolo și că mă număr printre candidați, pentru mine este o onoare excepțională din toate punctele de vedere și prin faptul că mă număr printre atâția români care au participat și au câștigat concursul acesta.

Iar în ceea ce privește importanța concursurilor, pentru mine, concursurile întotdeauna au fost un fel de audiție deschisă sau mai multe audiții într-una. Nu le tratez neapărat ca pe niște competiții în care trebuie să fii mai bun decât ceilalți, trebuie să fii mai bun decât versiunea ta anterioară. Iar în drumul tău, concursurile îți deschid niște relații sau niște posibilități de a fi ascultat de oameni importanți din domeniu, din atâtea locuri. Foarte multe concursuri îți oferă și un feedback ca și cântăreț, ceea ce este foarte valoros, indiferent care este rezultatul concursului.

De asemenea, pentru mine a fost foarte important și special să întâlnesc mai mulți cântăreți din alte țări, să văd ei cum se pregătesc, cum se comportă, se leagă tot felul de prietenii, împărtășim experiențe culturale, dar și propria noastră experiență din această meserie. Și toate aceste lucruri sunt experiențe valoroase, care de fapt nu au nicio legătură cu premiul. Asta ar fi cumva culmea experienței, dar nici într-un caz scopul.

Cum ați descrie pregătirea pentru o competiție în comparație cu pregătirea pentru un spectacol de operă?

Un lucru care rămâne comun și care este la fel peste tot, indiferent ce fel de spectacol sau reprezentație pregătești, este că ești lângă maestrul tău de canto și maestrul tău de canto este lângă tine. Și în momentul în care iei partitura și o studiezi, o lucrezi cu maestrul tău de canto. Indiferent pentru ce mă pregătesc, acesta este pasul numărul unu.

După aceea, având în vedere că nu ai un spectacol cu recuzită, cu decor, cu alți parteneri de scenă, toate elementele acestea lipsesc, ești doar tu cu partitura ta. Ești tu cu arii din opere foarte diferite. În momentul acesta, tu, când îți gândești reprezentația, trebuie să fii și regizor, și dirijor, și interpret cântăreț și actor, trebuie să faci treaba tuturor din echipă, tu. Și să-ți imaginezi, să-ți creezi spațiul în mintea și în sufletul tău, să-ți creezi toate aceste circumstanțe și trebuie să fie foarte concentrate. Pentru că dacă ai, de exemplu, patru arii din patru opere diferite, de patru compozitori diferiți, este tot la fel de multă muncă pentru fiecare. Și trebuie să fii fidelă stilului și personajului și toate aceste lucruri… Dar nu te ajută neapărat decât toate cunoștințele pe care le-ai acumulat până atunci. Ține de tine, ca solist, să aplici toate aceste straturi de interpretare. Altfel, nu cred că prezinți un moment complet.

Care considerați că sunt dificultățile de a te face remarcat în lumea operei în prezent?

În primul rând, trebuie să te cunoști foarte bine ca persoană și ca artist, pentru că foarte multă lume din jurul tău își va exprima părerea despre ce trebuie să faci, încotro trebuie să mergi, care este următorul pas, cu cine trebuie să studiezi, ce trebuie să studiezi. Și este foarte dificil în ziua de astăzi, în care toată lumea vrea să-ți ofere informație, nu doar internetul, să filtrezi lucrurile astea, să filtrezi ceea ce este cu adevărat potrivit pentru tine. Și de-asta trebuie să te cunoști, în primul rând.

În al doilea rând, în momentul de față, competiția pe piață este uriașă. Nu ajunge să fii un cântăreț bun, trebuie să ai cumva ceva special, care întotdeauna cred că este autenticitatea ta. Cât de mult poți să fii tu și poți să te "dezbraci" de ideea asta că trebuie să fii într-un anume fel sau trebuie să fii cineva. Cu cât mai puțin poți să faci asta, cu atât mai mult poți să ieși în evidență din multitudinea de cântăreți care vor același lucru în cele din urmă.

În același timp, am observat, mai ales fiind aic,i la Londra, că natura acestei industrii sau acestei meserii se schimbă. Se întâmplă acum o tranziție între generația trecută și o nouă generație. Se schimbă puțin modul de lucru. Există o schimbare de atitudine față de lucru și se caută să fii foarte pregătit, neobosit, modest și nu se mai prea acceptă anumite comportamente și așa mai departe.

De asemenea, avem tehnologie nouă, avem proiecții, social media și, din moment ce și social media este de asemenea o piață suprasaturată de oameni care vor să se arate, vor să se prezinte, cântăreții cumva în generația asta trebuie să știe să se deschidă acestui spațiu și să se facă remarcați și prin acest spațiu. Și cum te prezinți în așa fel încât să nu te compromiți din niciun punct de vedere? Toate astea, pe deasupra faptului că trebuie să fii foarte bine pregătit vocal și tehnic.

Ce am observat este că să ai o tehnică perfectă sau să ai o voce excepțională, să știi să cânti efectiv și să reziști acestui ritm, este doar un bilet de intrare. În ziua de astăzi, un cântăreț trebuie să aibă excepțional de multe calități. Ca și actor, și ca și membru de echipă, se caută să fii un anumit fel de persoană care e ok cu oamenii și care poate să fie parte dintr-un colectiv. Nu mai este așa de concentrat pe individ și cred că este un pic dificil pentru tinerii cântăreți cărora li s-a spus că meseria asta e într-un anume fel să descopere că deja începe să se schimbe.

Foarte multe din schimbările astea consider că sunt bune și le încurajez, le-am întâlnit aici și sper că se vor răspândi. Dar cred că cel mai important lucru este, indiferent ce se întâmplă și în care etapă istorică a lumii operei ajungi, este foarte important să devii autentic. Acesta e laitmotivul meu acum.