Excepţionalul chitarist Dragoş Ilie a lansat, în 10 aprilie, la casa de discuri Naxos, un album care cuprinde sonate de Wenzel Thomas Matiegka, un compozitor și chitarist ceh mai puţin cunoscut astăzi, din perioada clasică. Acest disc este primul dintr-un set pe care Dragoş Ilie îl dedică Integralei sonatelor pentru chitară solo semnate de Thomas Matiegka, o colecţie pentru care muzicianul român a colaborat cu legendarul chitarist Norbert Kraft. Artistul canadian a avut calitatea de producător al albumului înregistrat în ianuarie 2025, la Biserica Anglicană St. Paul din oraşul Newmarket, aflat în provincia canadiană Ontario.

Detalii despre acest disc, pe care îl difuzăm la CD Review în 20 și 21 aprilie, de la ora 11.30, ne-a oferit chitaristul Dragoș Ilie.

Dragoș Ilie, felicitări pentru lansarea acestui proiect discografic consistent, înregistrarea completă a sonatelor pentru chitară solo de Thomas Matiegka. Vă rog să ne spuneți cum a luat naștere acest proiect?

Acest proiect a luat naștere, în primul rând, în momentul în care am fost pus în legătură cu Norbert Kraft, legendarul inginer audio care a produs toate discurile pentru chitară clasică, pentru Naxos Record. Profesorul meu, pe vremea când studiam în Austin, Texas, a fost chiar primul chitarist care a registrat pentru Naxos și, la vremea aceea, eram foarte pasionat de lucrările lui Thomas Matiegka, un compozitor care puțini îl cântă. Profesorul meu, văzând că îmi place foarte mult și că reușesc să mă conectez cu spiritul acelei muzici, i-a recomandat lui Norbert Kraft, dacă ar fi interesat să lucrăm împreună. Acesta a zis da pe loc și restul e istorie. Tocmai am terminat de înregistrat al doilea disc anul acesta. Primul disc va fi lansat chiar în luna aprilie.

Vă rog să detaliați cum anume a decurs colaborarea cu Norbert Kraft în timpul înregistrărilor?

A fost foarte interesant, a fost o experiență care m-a smerit. În primul rând, am înregistrat într-o biserică anglicană, care servește și ca biserică ortodoxă românească, deci a fost oarecum amuzant, la mii de kilometri distanță de România în Newmarket, în Ontario, în Canada. A fost prima înregistrare. S-a întâmplat în ianuarie anul trecut. În primul rând era un frig teribil și a trebuit să mă concentrez extraordinar să-mi mențin toate forțele, dar Norbert are o experiență atât de vastă, a fost un zid pentru mine, pentru că să înregistrezi este foarte diferit față de procesul de a cânta pe scenă sau în concert, în recital. Apar foarte multe gânduri negative, este această presiune de a cânta totul perfect, pentru că se imprimă pe un disc pentru eternitate, însă să lucrez cu cineva ca Norbert, care are atât de multă experiență și este o persoană foarte calmă, m-a ajutat enorm pentru că mă aducea mereu înapoi la un plan al realității, al simplității și ne concentram pe muzică și pe frazare. Cred că a ajutat și faptul că am avut ocazia să înregistrez al doilea disc cu el, pentru că eu cred că în al doilea disc ne-am conectat și mai bine, având deja experiența trecută.

Pentru că spuneați mai devreme despre muzica lui Thomas Matiegka, ea este într-adevăr prea puțin cunoscută publicului larg, așa că vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre acest compozitor.

Matiegka a fost un compozitor născut în Bohemia, acum aproximativ în zona Republicii Cehe, dar care s-a mutat în Viena, pe atunci capitala muzicii pentru chitară, unde a fost profesor de chitară, contemporan cu cei mai mari chitariști ai vremii. Vorbim despre începutul secolului al XIX-lea, cam primele două decenii. E foarte interesant că din toți compozitorii pentru chitară, de la acea vreme, Matiegka pare să fi iubit genul sonatelor, a scris cel mai multe sonate pentru chitară, a scris 210 sonate. Are un stil foarte interesant pentru că, spre desobire de majoritatea chitariștilor virtuozi din secolul XIX, care încercau mai mult sau mai puțin să imite, să aducă, de fapt, întreaga dimensiune a unei opere italiene pe chitară, vorbind despre foarte multă virtuozitate, Matiegka mereu optează spre partea mai jucăușă a instrumentului. Toate sonatele lui chiar se termină nu foarte dramatic, ci jucăuș. E un compozitor foarte interesant, un mix așa de creativitate artistică, jucăușenie, folosește tehnici oarecum diferite, inspirate de muzica folclorică din zona Tirol, a Austriei. E un compozitor foarte, foarte interesant și sonatele lui dezvoltă, dacă doriți, și oarecare evoluție componistică. Avem sonate, grand sonate, de exemplu, în primul disc, am registrat două grand sonate, adică niște sonate de forme mai mari de concert, o sonată care este un omagiu adus lui Haydn, de fapt este o rearanjare, o reinterpretare a faimoasei sonate în si minor, și o sonată progresivă, chiar așa îi dă el titlu acelei sonate, progresivă, la acea vreme destul de neîntâlnit. Matiegka este un compozitor foarte, foarte creativ pentru vremea lui.

Am intrat în contact cu Matiegka tot prin intermediul profesorilor mei. Primul meu profesor din Statele Unite, Andrew Zone, avea un curs intensiv de istoria chitarei și ne-a făcut, de fapt, să ascultăm o lucrare a fiecărui compozitor pentru chitară, cel puțin compozitor pentru chitară pe care îl cunoaștem. Și când am ajuns la Thomas Matiegka, un nume pe care nici măcar nu auzisem, am ascultat faimoasa lui sonată în si minor, sonata care a fost reinterpretarea sonatei de Haydn și mi-a plăcut atât de mult încât am început-o pe loc. Mi-amintesc că atunci eram destul de fraged, eram la începutul studiilor mele din licență, m-am luptat puțin cu acea sonată, dar a devenit una din piesele mele de bază, am cântat-o în toată lumea, am cântat-o în China, în Japonia, în competiții, în Statele Unite, în Europa. A fost o piesă pe care am purtat-o cu mine peste tot și mi-a trezit apetitul pentru acest compozitor.

Vă rog să ne vorbiți și despre proiectele dumneavoastră din perioada următoare, concerte, eventuale proiecte discografice și activitate pedagogică.

Anul acesta va fi un an foarte încărcat, pregătesc împreună cu violonistul Alexandru Tomescu și bandoneonistul Omar Massa turneul Stradivarius, în care vom cânta 20 de concerte. Nu știu cât am voie să vorbesc despre asta, că încă n-am publicat oficial evenimentul, dar va fi un turneu spectaculos și sunt sigur că publicul se va bucura, ca în fiecare an de succesul turneului Stradivarius. După acest turneu, am pregătit împreună cu chitariștii Dan Alexandru Arhire și Cosmin Soare, care este și director artistic al Asociației Khitaralogos în București, vom înființa, dacă doriți, un cvartet nou de chitare, Romanian Guitar Quartet. Vom concerta în toată România. Vom avea un turneu, dacă nu mă înșel, la începutul lunii august, și vom interpreta cele patru Anotimpuri de Vivaldi, bineînțeles, aranjate pentru chitară, împreună cu patru noi compoziții scrise pentru chitară de compozitori români. Un proiect care, cu siguranță, va fi foarte interesant, atât pentru public cât și pentru noi. În ceea ce privește proiectele didactice, în afară de activitatea mea constantă la Conservatorul de Muzică din Iași, unde îmi pregătesc studenții să devină următoarea generație de chitariști străluciți, voi preda la Tabăra Icon Arts, în această vară, la Biertan, care va fi la sfârșitul lunii iulie. Iar apoi voi preda din nou împreună cu violonistul Alexandru Tomescu. Avem a patra ediție a Masterclass-ului la înălțime, cursuri pentru chitară și vioară la cabana Caraiman.

Pentru că vorbeați de activitatea ca profesor, v-aș întreba cum găsiți nivelul școlii românești de chitară în acest moment?

E interesant, pentru că chitară clasică în România are o istorie oarecum recentă. Vorbim doar despre trei generații de chitariști care s-au format în centre universitare. În schimb, sunt foarte optimist cu privire la viitorul clasic de chitară românești, pentru că avem foarte mulți tineri talentați. Avem multe evenimente chitaristice, cum menționasem mai devreme, și Khitaralogos, care își promite să aduc artiști de talie mondială la noi în țară, cu care tinerii să interacționeze. Avem masterclass-uri, avem festivaluri de chitară. Eu cred că școala de chitară românească nu este neapărat cu mult în urma celei europene sau americane. Poate ce ne lipsește nouă este un spirit optimist. Asta încerc și eu să cultiv în relațiile cu studenții mei și în toate masterclass-urile pe care le predau. Îi pot ajuta să-și descopere singuri vocea și să înțeleagă că, da, este posibil să faci o carieră din chitară clasică și din muzică și trebuie doar să muncești și să-ți dorești să-ți construiești propria carieră.