Pe 23 și 24 iulie 2025 publicului bucureștean i se oferă o oportunitate rară - de a asculta toate cele cinci concerte beethoveniene pentru pian, repere fundamentale ale literaturii clasice. Totodată, cu acest prilej, se lansează Orchestra Festivalului Vară Magică. Protagonist al celor două evenimente ce vor avea loc la Ateneul Român este Andrei Licareț, care va evolua în dubla-ipostază de pianist și dirijor.

Săptămâna aceasta veți interpreta, în rolurile de pianist și dirijor, integrala concertelor pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven pe scena Ateneului Român, în cadrul a două concerte înscrise în agenda festivalului "Vara Magică". Ce ați descoperit, parcurgând partiturile tuturor concertelor pentru pian și orchestră de Beethoven?

În primul rând este un proiect pe care mă bucur nespus că l-am putut pune în practică. Trebuie să îi mulțumesc în mod special domnului Dorin Ioniță, directorul festivalului Vara Magică pentru ajutorul pe care mi l-a dat și sprijinul în construirea acestui proiect și în definitivarea lui. Capodoperele acestea sunt inepuizabile, practic, de fiecare dată când te întorci la ele vezi alte lucruri descoperi alte lucruri, alte bogății, alte frumuseți. Sunt genul acesta de lucrări pe care le poți cânta și le cânți în general o viață întreagă fără să le epuizezi. Ele te îmbogățesc de fiecare dată când le reiei. Această integrală este un alt pas în încercarea de a găsi alte lucruri și de a mă apropia cât de mult se poate de esența acestor lucrări extraordinare.

Miercuri veți interpreta Concertele nr. 2, nr. 3 și nr. 4, iar joi, primul concert și concertul nr. 5, "Imperialul". Cum ați ajuns la această grupare a concertelor beethoveniene?

Și din rațiuni, hai să spunem, temporale - Concertul nr. 2, care este de fapt primul concert scris de Beethoven, este puțin mai scurt decât celelalte și atunci, fiind într-o companie cu alte două concerte, am considerat că e potrivit, ca să nu devină foarte lung acest prim program. Am considerat, totodată, că fiind primul concert, e bine să începem cu el. Apoi urmează concertul al treilea în do minor, care reprezintă deja un contrast extraordinar - acolo este deja Beethoven în plină forță și în plină dezvoltare și avânt al gândirii sale muzicale și al mijloacelor pe care le folosește și în orchestră și la pian. Pentru ca apoi să vină o altă lucrare contrastantă, Concertul nr. 4, care este un concert absolut remarcabil, poate într-un fel cel mai special, dacă se poate spune așa, dintre cele cinci. Și astfel că în prima seară sunt trei lucrări extraordinar de contrastante, iar în cea de-a doua - evident că finalul trebuie să-i aparțină "Imperialului", pe care l-am cuplat cu Concertul nr. 1, care de fapt e Concertul nr. 2, care este, bineînțeles, și el o capodoperă. Până la urmă, aceste lucrări nu trebuie cântate într-o anumită ordine, ele se pot alătura unui altuia în funcție și de inspirație și de configurația programului.

Cum ați descrie perspectiva pe care o aveți asupra concertelor beethoveniene acum, asumându-vă ambele ipostaze de pianist și de dirijor?

Trebuie să vă spun că am avut extraordinara șansă ca în perioada mea de studenție să lucrez aceste concerte cu marele pianist care mi-a fost profesor Leon Fleisher, care la rândul său le-a lucrat cu Artur Schnabel, un alt mare pianist... și este o linie destul de scurtă de la Schnabel la Beethoven însuși, așa că am avut această șansă extraordinară să aflu niște lucruri care, cel mai probabil, provin chiar de la sursă. Sigur că a combina dirijatul cu cântatul la pian este un lucru destul de dificil, pentru că sunt două lucruri foarte diferite, dar revin la ce v-am spus mai devreme - este tot un pas în a cunoaște și mai bine aceste lucrări, în a descoperi și mai multe lucruri. Așa cum, de altfel, printr-un studiu atent al partiturii se pot găsi toate aceste lucruri ascunse, dar există și partea de practică care acum devine absolut tangibilă prin faptul că am și un rol de dirijor.

Ce înseamnă muzica lui Beethoven pentru dumneavoastră?

Beethoven este unul dintre compozitorii care, cred că pentru orice muzician, rămâne permanent un companion. Chiar dacă sunt momente în viață când nu-i cânți muzica, muzica lui este prezentă permanent în ființa, cred, a celor mai mulți muzicieni și artiști; face parte din acea galerie de spirite extraordinare pentru care trebuie să fim recunoscători că au existat și că au lăsat aceste capodopere și aceste comori spirituale umanității.