Gustav Mahler - Simfonia a II-a "Învierea" (Corul Radiodifuziunii din Leipzig; soliste - contralta Wiebke Lehmkuhl şi soprana Nikola Hillebrand).

Album lansat în 17 iulie

Acesta este primul disc dintr-o colecţie dedicată de Orchestra Simfonică din Basel simfoniilor create de Gustav Mahler. La conducere - Markus Poschner, muzician care ocupă din anul 2025 postul de dirijor principal al prestigioasei orchestre elveţiene.

Albumul cuprinde Simfonia a II-a Învierea, care a avut prima audiţie în 1895, la Berlin, sub conducerea compozitorului. Markus Poschner explică într-un interviu: "Această simfonie este predestinată pentru debutul colecţiei noastre discografice. Simfonia a II-a de Mahler este una dintre cele mai copleșitoare lucrări din întregul repertoriu clasic, o creație extrem de solicitantă pentru toți interpreții. Ca nici o alta, muzica lui Mahler cere o implicare totală atât din partea interpretului, cât și a ascultătorului.", spune Markus Poschner, care subliniază în versiunea sa interpretativăcaracterul profund spiritual şi filozofic al acestei creaţii, prima partitură importantă a lui Gustav Mahler, care a reflectat viziunea sa asupra vieţii de apoi şi a Învierii.

În anul 1894, moartea marelui dirijor Hans von Bülow l-a afectat pe Gustav Mahler. La înmormântare, acesta a auzit o transpunere pe muzică a poemului "Învierea" de Friedrich Gottlieb Klopstock, care l-a inspirat. Compozitorul austriac a folosit primele două strofe ale acestui imn şi a adăugat versuri proprii care vorbesc despre Mântuire, Înviere şi despre nemurirea sufletului omenesc. Mahler a terminat mişcarea finală şi a revizuit orchestraţia primei părţi, Allegro maestoso, în 1894, după care a introdus cântecul "Urlicht" - "Iluminaţie", în penultima parte, o muzică solemnă, simplă şi înălţătoare. Simfonia a II-a de Mahler este structurată în cinci părţi - primele trei fiind orchestrale, a patra şi a cincea cu solo-uri de soprană şi mezzo-soprană, în ultima mişcare fiind inclus şi corul mixt.

Soliste sunt, în această înregistrare, contralta Wiebke Lehmkuhl şi soprana Nikola Hillebrand, acompaniate de Orchestra Simfonică din Basel, cu participarea Corului Radiodifuziunii din Leipzig.