Richard Strauss - Intermezzo cu: Philipp Jekal, Maria Bengtsson, Thomas Blondelle, Anna Schoeck, Tobias Kehrer, Elliott Woodruff, Nadine Secunde, Lilit Davtyan, Joel Allison, Clemens Bieber, Simon Pauly, Markus Brück. Orchestra Deutsche Oper Berlin, dirijor Sir Donald Runnicles.

Album în premieră, lansat pe 12 iunie 2026

Pentru această ediţie am ales să audiem o operă interesantă a cărei discografie este, încă, restrânsă - Intermezzo, lucrarea cu nr. de opus 72 din creaţia lui Richard Strauss.

O operă comică în 2 acte, în care scenele alternează cu interludii simfonice, compozitorul afirmând că astfel deschidea o nouă direcţie în teatrul liric. Partitura a fost compusă în 1924, Strauss fiind şi semnatarul libretului. Considerată de autor drept o comedie burgheză, opera este autobiografică, ilustrând o criză reală din căsnicia sa, cauzată de situaţii alambicate și gelozie. La premiera absolută de la Dresda, transpunerea a fost autentică, decorul recreând interiorul casei din Garmisch a familiei Strauss. Soţia acestuia, Pauline, nu a aflat de isprava consortului său decât la premieră, fiind felicitată de solista care interpreta rolul său (personajul primind numele Christine), soprana apreciind "cadoul" lui Strauss pentru Pauline; cum era de aşteptat, doamna Strauss nu a fost încântată.

Noi vom audia, în premieră pe frecvenţele noastre, albumul lansat de Naxos pe 12 iunie şi inclus în cadrul proiectului Discurile anului 2026 de la Radio România Muzical.

Înregistrarea reprezintă un mix dintr-o serie de spectacole ce au avut loc în lunile aprilie şi mai 2024 la Opera de Stat din Berlin; uneori se optează şi pentru această soluţie, de a imprima mai multe reprezentaţii, alegându-se apoi versiunea optimă pentru publicare. Într-adevăr, a rezultat o producţie discografică excelentă, meritul fiind al tuturor celor implicaţi - muzicieni şi sunetişti.

Este o bucurie să urmăreşti o distribuţie în care soliştii aleşi sunt foarte potriviţi pentru absolut toate rolurile. Soprana suedeză Maria Bengtsson conduce tot spectacolul, personajul său, Christine, fiind figura centrală a operei, celelalte personaje gravitând în jurul ei. Vocea sa, egală în toate registrele, dublată de o tehnică foarte bună i-a permis să "escaladeze" cu brio toate culmile partiturii sale, relevând şi o paletă emoţională diversă, putând trece cu o uşurinţă admirabilă printr-un carusel de stări, de la furie la melancolie, de la ţipete la râsete, de la fraze de proză la cele muzicale. Strauss şi-a portretizat soţia creând pagini de o intensitate acerbă. Pentru alterego-ul său, Strauss a ales numele Robert Storch (storch în germană = barză); un rol interpretat cu aplomb de baritonul german Philipp Jekal, o voce foarte bună, sonoră, cu o dicţie impecabilă. A conturat un personaj poate prea aspru decât cel ce reiese din libret, gata să se ia la harţă cu soţia în loc să-şi menţină calmul în confruntările lor, dar e posibil ca astfel să fi impus regizorul… Copilul Elliott Woodruff este Franzl, fiul lor; un mic actor americano-german cu o excelentă proiecţie a sunetului vorbit. Soprana germană Anna Schoeck este Anna, servitoarea familiei, având o partitură amplă pe care o redă sclipitor, pasajele de agilitate realizând un atractiv contrapunct în raport cu scriitura rolului Christine. Tenorul belgian Thomas Blondelle este baronul Lummer (lummer în germană = mușchiuleț) - excelent în acest rol al unui tânăr oportunist ce exploatează vulnerabilitatea Christinei; creează un personaj ce poate fi şi ironic sau comic, după caz.

Un rafinat rol de caracter realizează tenorul german Clemens Bieber, el este dirijorul Stroh (Stroh în germană = paie); poate că Strauss s-a gândit, metaforic, la "un foc de paie" raportându-se la toată situația creată, căci doar o asemănare de nume va declanșa criza din căsnicia familiei Storch, din cauza unei scrisori ce ajunge la destinatarul eronat. Probabil că în spirit comic a ales și aceste nume de familie. Baritonul german Markus Brück - notarul şi soprana americană Nadine Secunde - soţia acestuia formează un duo comic savuros. Alte apariţii, la fel de bine punctate sunt ale bas-baritonului canadian Joel Allison - comisionarul, baritonului german Simon Pauly - avocatul, basului german Tobias Kehrer - cântăreţul, el fiind şi bucătarul, dar şi a sopranei armene Lilit Davtyan - cântăreaţa, precum şi servitoarele Marie şi Therese.

Orchestra Operei de Stat din Berlin ne încântă cu sonoritatea sa opulentă. Sunt 12 interludii în care deţine rolul primordial, dar aş spune că se evidenţiază drept un însoţitor ideal pentru voci, soliştii nefiind nicio clipă în vreo competiţie cu ansamblul, mai ales că sunt şi momente de proză sau intens lirism. Orchestra este în sine un personaj, să ne gândim doar la poemul simfonic Till Eulenspiegel compus tot de Richard Strauss, prin urmare participă la derularea acţiunii, relevând diferite caractere - comic, ironic, pictural... Aş menţiona doar două exemple - ilustrarea genială a scenei de pe pârtia de schi şi sanie, cu o scriitură instrumentală ameţitoare şi atât de veridică, precum şi sublimul vals vienez.

Conducerea muzicală îi aparţine lui Sir Donald Runnicles, dirijorul scoţian fiind şi directorul muzical al Operei berlineze până la finalul stagiunii curente, titulatură deţinută din 2009. Iată un mod magistral de a încheia o colaborare fructuoasă, cu această producţie discografică ce ne oferă prilejul de a admira această operă rar pusă în scenă.