Cu: Ann Hallenberg, Romina Basso. Corul Radioteleviziunii Elveţiene, Ansamblul "I Barocchisti", dirijor Diego Fasolis.

Ce-ar mai fi potrivit să audiem într-o seară de vară? Electrizanta muzică marca Vivaldi.

Audiem acum un album ce se constituie într-un eveniment discografic de excepţie - deşi înregistrat în toamna anului 2011, în mod surprinzător, după 15 ani, în 19 iunie 2026, casa de discuri Da Vinci Publishing a lansat discul ce cuprinde selecţiuni din opera La costanza trionfante degl'amori e de gl'odii RV 706-A - Triumful statorniciei asupra iubirii și urii. Bineînţeles, un album pe care l-am inclus în cadrul proiectului Discurile anului 2026.

În 1715, Vivaldi a compus această operă ce a fost pusă în scenă în vremea Carnavalului de la Veneţia din 1716. Lucrarea, scrisă în 3 acte, are un libret de Antonio Marchi. Partitura a devenit un hit al vremii, fiind preluată de teatre lirice din Italia, dar şi la Hamburg (precum şi în multe alte orase germane) sau la Praga. Un succes imens în Europa Centrală, datorat muzicii geniale a lui Vivaldi.

Cu toate că spectacolul a fost montat de nenumărate ori şi au existat şi revizuiri ale lucrării (în special al libretului), nicio versiune nu a rămas intactă, practic neexistând niciun manuscris integral.

Muzicologii secolului 21 şi-au dorit reconstituirea acestei opere ce se remarcă prin scriitura deosebit de dificilă pentru voci, acestea fiind tratate instrumental, rezultând linii melodice ce necesită interpreţi cu o tehnică desăvârșită şi un înalt grad de virtuozitate, apți să execute cu acurateţe pasajele de agilitate şi salturile melodice extrem de grele.

O operă strălucitoare, cu o orchestraţie încântătoare, plină de nerv, ce ne menţine atenţia captată de la început şi până la final. S-a aflat că opera avea în total 35 de numere, iar muzicologii, dintre care se distinge cu un rol esenţial Frédéric Delaméa (expert în creaţia vivaldiană), au reşit să descopere 21 de numere, toate arii. Majoritatea au fost identificate nu doar după o etichetă care să aibă legătură cu titlul operei, ci şi luând în calcul datele la care fuseseră scrise (în raport cu originalul sau versiuni ulterioare) şi s-a ţinut cont ca materialul muzical să nu fi fost refolosit de Vivaldi în alte opere pe care le ştim deja şi au şi fost înregistrate. Pe alocuri, s-a optat şi pentru reconstituire, dar cu discreţie, practic o reconstrucţie muzicală a unor arii, mai ales că niciun duet sau număr coral nu fost de găsit. Sunt două secţiuni corale: un număr coral a fost preluat din opera Arsilda regina di Ponto căci se potriveşte în context (dramaturgic şi muzical), iar cel din finalul partiturii - Viva l'amore, viva la pace - rescris de muzicologi, utilizând textul din libret. Ca uvertură a fost aleasă, pe aceleaşi considerente, o sinfonie din acea perioadă, compatibilă stilistic. Ceea ce vom asculta noi imediat reprezintă prima înregistrare a acestei opere, în această versiune incompletă dar coerentă şi, deopotrivă, prima încercare de a reface această partitură fără a interveni prea mult, astfel încât recitativele pierdute, spre exemplu, rămân absente.

Distribuţia include doar două soliste, acestea împărţindu-şi ariile tuturor personajelor. Sunt două voci remarcabile, ambele mezzosoprane, dar cu culori timbrale diferite, ce se armonizează perfect: Ann Hallenberg - cu glasul său sclipitor, cristalin şi Romina Basso - cu o voce întunecată, cărnoasă. Ambele excelează în pasajele de coloratură executate cu brio şi ne încântă în egală măsură pe tot parcursul partiturii. Două ansambluri, de asemenea excelente: Corul Radioteleviziunii Elveţiene şi Ansamblul "I Barocchisti". La conducere, dirijorul Diego Fasolis, fondatorul ansamblului, garantul unui produs artistic de mare valoare, muzicianul fiind una dintre cele mai importante figuri între exponenţii interpretării informate din perspectivă istorică.

Subiectul operei La costanza trionfante degl'amori e de gl'odii RV 706-A - Triumful statorniciei asupra iubirii și urii: Artabano, rege persan, îl învinge pe regele armean Tigrane și o răpește pe regina Doriclea, de care se îndrăgostește. După o serie de peripeţii, lupte, intrigi şi drame amoroase, povestea are un final fericit. Cuplul regal se reunește, iar tiranul este iertat. Alte personaje contribuie la dezvoltarea dramei muzicale: prințesa Eumena - îndrăgostită de Olderico, prințul Armeniei, şi prințesa Getilde - care îl iubeşte pe Farnace, favoritul lui Tigrane.