Giuseppe Verdi - Simon Boccanegra (versiunea din 1881) cu: Ludovic Tézier, Marina Rebeka, Francesco Meli, Michele Pertusi, Mattia Olivieri, Andrea Pellegrini, Vasco Maria Vagnoli, Silvia Cialli, Corul (pregătit de Fabrizio Cassi) şi Orchestra Teatrului San Carlo din Napoli, dirijor Michele Spotti. Spectacol înregistrat în octombrie 2024 la Napoli.

Album în premieră, lansat pe 9 ianuarie 2026

Astăzi ascultăm Simon Boccanegra de Giuseppe Verdi, într-o înregistrare lansată de Prima classic în 9 ianuarie, un album inclus în cadrul proiectului Discurile anului 2026, pe care îl audiem în premieră. Imprimarea a fost realizată în cadrul unei serii de concerte cu acestă operă, reprezentaţii ce au avut loc în octombrie 2024 la Teatrul San Carlo din Napoli. Prima classic - o casă de discuri ce are deja 8 ani vechime, fiind fondată de soprana Marina Rebeka şi soţul său, Edgardo Vertanessian - inginer de sunet.

Melodramă într-un prolog şi 3 acte compusă de Verdi pe un libret de Francesco Maria Piave, Simon Boccanegra are la bază piesa omonimă de Antonio García Gutiérrez. Partitura, datată 1857, nu a avut succes din cauza libretului iniţial, greu de înţeles, astfel încât a fost necesară o revizuire. Versiunea din 1881, la care şi-a adus contribuţia Arrigo Boito, în calitate de libretist, a fost acceptată de public, fără să fie însă un triumf, câştigându-şi în timp aprecierea.

Noi urmărim o distribuţie ce a reunit câţiva dintre cei mai apreciaţi şi solicitaţi solişti de operă din zilele noastre.

În rolul titular al corsarului genovez devenit doge, ne încântă, cu o foarte bună interpetare, Ludovic Tézier - una dintre cele mai frumoase voci de bariton din prezent. Frazarea sa este elegantă, cu legato-uri rafinate, la fel de reuşite fiind şi momentele de declamaţie ce degajă nobleţea pe care o impune statutul personajului interpretat

V-aţi surprins vreodată fredonând în timp ce ascultaţi o înregistrare? Ei bine, glasul sopranei Marina Rebeka îţi provoacă această stare. În rolul Ameliei Grimaldi, artista letonă realizează o frumoasă versiune interpretativă, vocea sa caldă, duioasă, dar şi uşor metalică fiind foarte potrivită, impresionându-ne în special cu multitudinea de pianissimi şi triluri de vis.

Patricianul Jacopo Fiesco, cu identitatea schimbată în Andrea Grimaldi este întruchipat de basul Michele Pertusi; un glas sombrat şi interiorizat de bas cantabil, cu o emisie rotundă, ce devine impunător atunci când este cazul, precum în scena ultimului act în care trădătorul Paolo este condamnat.

Tânărul nobil Gabriele Adorno, logodnicul Ameliei, este interpretat de tenorul Francesco Meli. Un artist sensibil, deosebit de expresiv, dar cu un vibrato mult prea pregnant în registrul acut.

Baritonul Mattia Olivieri este Paolo, favoritul dogelui pe care îl va trăda; o voce bună, o interpretare corectă, dar nu atât de incisivă pe cât necesită personajul, dacă ne gândim la scena blestemului din finalul actului I sau cea a condamnării din actul final. Curteanul Pietro, prietenul lui Paolo este basul Andrea Pellegrini, din nou o voce potrivită în acest ansamblu solistic. Doi membri ai corului, tenorul Vasco Maria Vagnoli şi mezzosoprana Silvia Cialli sunt Căpitanul gărzii, respectiv Servitoarea Ameliei; deşi un rol mic, partitura Căpitanului îl expune pe solist, oferindu-i ocazia de a se afirma, iar Vagnoli şi-a îndeplinit cu brio sarcina.

Ansamblurile sunt cele ale Teatrului San Carlo din Napoli - o orchestră care se constituie într-un bun suport al artiştilor vocali, iar corul (pregătit de Fabrizio Cassi), aţi auzit cât de expresiv a sunat în finalul actului I, spre exemplu, cu acele replici şuierate Sia maledetto ce au sporit dramatismul momentului. La conducere - dirijorul Michele Spotti, în prezent director muzical al Operei şi Filarmonicii din Marsilia.

Per ansamblu, o distribuţie omogenă, cu voci care se armonizează foarte frumos (ceea ce auzim mai rar), servind stilului romantic verdian.