Un album lansat de casa Pentatone pe 6 februarie: Perspective italiene, având în prim plan Orchestra Simfonică din Bamberg, condusă de Riccardo Frizza.

Sunt înregistrări realizate în 2022 și 2023 de radioul public Bayerische Rundfunk Klassik - înregistrări ale orchestrei germane care găzduiește în 18 martie 2026 Gala premiilor International Classical Music Awards și care va primi cu această ocazie și un Special achievement award.

Perspective italiene - un album pe care descoperim și o lucrare foarte cunoscută de Ottorino Respighi - Tripticul botticellian, dar și opusuri simfonice rar interpretate, cum sunt aranjamentele orchestrale realizate de Respighi pentru 5 dintre studiile-tablou de Serghei Rahmaninov sau Simfonia I de Giuseppe Martucci, pe care o consider descoperirea repertorială a acestui disc.

În 1929, dirijorul Serghei Kousevițki îi cerea lui Rahmaninov să orchestreze câteva dintre studiile-tablou gândite pentru pian. Însă Rahmaninov a refuzat, fiind prea ocupat cu propria-i carieră de compozitor și pianist, însă a agreat ideea lui Kousevitski de a-i încredința această sarcină lui Ottorino Respighi și a fost chiar încântat de rezultat, după cum reiese dintr-o scrisoare redactată în 1935.

Într-adevăr, Respighi a păstrat spiritul rus al muzicii lui Rahmaninov, adăugând o orchestrație bogată și care susține perfect imaginile evocate de cele 5 studii-tablou selectate din opusurile 33 și 39. Cu o mențiune specială pentru al patrulea, intitulat Scufița roșie și lupul, unde vedem în dialogul dintre tromboni și suflătorii de lemn, într-adevăr, un dialog între personajele celebrei povești. Iată, de altfel, toate cele 5 tablouri: Marea și pescărușii, Târgul, Marș funebru, Scufița roșie și lupul, Marș.

Extraordinarul orchestrator Ottorino Respighi, reprezentant al impresionismului italian, ne apare și în foarte cunoscutul Triptic botticellian, care evocă trei picturi ale Sandro Botticelli expuse la Galeria Uffizzi din Florența: Primăvara, Adorația magilor și Nașterea Venerei. Sonorități neoclasice, evocând Renașterea italiană, în haina transparentă a unei orchestrații moderne și foarte evocatoare.

Și desigur, în viziunea unui dirijor italian care înțelege perfect esența acestei muzici pline de inspirație. Riccardo Frizza, în vârstă de 54 ani, este un dirijor specializat în opera italiană, cu o discografie foarte bogată și cu spectacole în fosa marilor teatre opere - și noi am ascultat la Radio România Muzical producțiile sale de la Teatrul Metropolitan din New York.

Lucrând atât de mult cu vocile din belcantoul italian, Frizza înțelege exact cum se construiește o linie melodică, cât de importante sunt planurile sonore și un echilibru în construcție, în general. O experiență pe care o aduce și în interpretarea muzicii simfonice semnate de Ottorino Respighi.

Perspective italiene - un album care incită interesul, nu doar pentru interpretarea deosebită propusă pe disc, dar și prin repertoriul abordat. Pentru că, dacă ar fi să ne întrebăm ce știm despre simfonismul italian romantic, cu siguranță ar fi greu să dăm un răspuns, știind că Italia romantică rămâne prin excelență patria operei. Însă nu doar atât, pentru că iată, pe albumul acesta avem ocazia să ascultăm o simfonie italiană compusă între 1889 și 1895, care ne va aminti de muzica lui Schumann, și mai ales, de cea a lui Johannes Brahms. Este vorba despre Simfonia I de Giuseppe Martucci, compozitor italian care a trăit între anii 1856 și 1909, contemporan, deci, cu Gustav Mahler, însă cu o certă afinitate cu Johannes Brahms - a și fost numit, de altfel, Brahms al Italiei, cu referire și la faptul că, asemenea lui Brahms, Martucci nu a scris opere - o situație, să recunoaștem, cu totul deosebită pentru un italian. Martucci nu a fost doar compozitor, ci și pianist și dirijor; de el se leagă și introducerea muzicii lui Wagner în Italia.

Un personaj extrem de interesant cu o muzică ce merită ascultată, în care recunoaștem tipul de construcție german și melodica italiană, ce se bucură în interpretarea Orchestrei Simfonice din Bamberg conduse de Riccardo Frizza de culoare, relief, precizie și lirism. Cu adevărat, o descoperire.