Orașul mort este unica operă compusă de Nadia Boulanger. Partitura a fost finalizată în 1913, pe când creatoarea avea 26 de ani. Beneficiase de ajutorul lui Raoul Pugno (mentorul ei, un muzician apreciat în epocă), deci avem şi un co-autor. Are 4 acte pe un libret semnat de Gabriele D'Annunzio care şi-a adaptat propriul text dramatic cu titlu omonim. Opéra-Comique din Paris urma să prezinte în 1914 premiera acestei piese lirice, chiar s-a lucrat intens, dar spectacolul a fost anulat din cauza izbucnirii Primului Război Mondial. Apoi, în perioada interbelică, spectacolul nu a fost pus în scenă din cauza subiectului decadent. O poveste de dragoste sinuoasă, cu un libret care ne lasă, poate voit, multiple interpretări. Sunt patru personaje interconectate ce au atribute ale personajelor mitologice greceşti (precum Antigona sau Casandra), drama prezentând obsesiile care îi macină psihic pe aceştia, producându-se şi o crimă.

Din punct de vedere stilistic, opera Oraşul mort reprezintă o sinteză a muzicilor pariziene din prima decadă a secolului 20, în special romantism târziu şi impresionism. Tipul de scriitură este Arioso, ajutând personajele să-şi exprime obsesiile şi disperările, dând impresia unor relatări individuale, deşi relaţionările sunt foarte strânse. Un stil ieşit din tipare pentru Nadia Boulanger, cunoscută drept o conservatoare şi nu o modernistă.

Timpul a trecut, opera a fost uitată, partitura generală s-a pierdut, fiind descoperită la un moment dat reducţia canto-pian. În 2005 în cadrul festivalului de la Siena a avut loc premiera absolută cu o orchestraţie de Mauro Bonifacio pentru un ansamblu mare.

Însă, prima înregistrare a acestui titlu s-a petrecut în 2024, în cadrul unei serii de spectacole susţinute la NYU Skirball Center for the Performing Arts din New York. O co-producţie a Operei din Atena şi a Companiei Catapult Opera înfiinţate de dirijorul Neal Goren. Discul a fost lansat de Pentanone la începutul acestui an, pe 9 ianuarie şi este inclus în cadrul proiectului Discurile anului 2026.

Materialul muzical este unul diferit, o nouă orchestraţie a reducţiei originale, realizată special pentru această producţie greco-americană prezentată în ambele ţări. Vorbind cu persoane care au cunoscut-o pe Nadia Boulanger, Neal Goren a ajuns la concluzia că ea ar fi agreat o orchestraţie camerală, astfel încât compozitorii americani Joseph Stillwell şi Stephan Cwik au scris pentru ansamblul instrumental Talea, iar compozitorul David Conte - fost elev al Nadiei Boulanger, a supervizat demersul. Neal Goren a eliminat corul şi un personaj secundar, considerând că nu au un rol important în derularea dramei. Grupul instrumental Talea - alcătuit dintr-un cvintet de coarde, unul de suflători şi un pianist a fost plasat pe scenă, astfel încât sunetul pare bogat, ca şi cum ar fi un ansamblu mult mai mare.

Cred că e important să fim conectaţi la ceea ce se petrece în discografia internaţională, motiv pentru care am inclus şi acest album în audiţiile noastre, iar distribuţia este una calitativă. Aceasta a reunit 4 solişti americani ce abordează cu predilecţie repertoriul modern şi contemporan. Soprana Melissa Harvey - Hébé, mezzosoprana Laurie Rubin - Anne, tenorul Joshua Dennis - Léonard şi baritonul Jorell Williams - Alexandre. Sunt voci bune, frumoase, ce au oferit, în limba franceză, o interpretare de valoare, ridicând prin contribuţia lor nivelul acestei partituri atât de eclectice. O menţiune despre Laurie Rubin - este oarbă din naştere şi nu a învăţat niciodată limbajul Braille pentru partituri, astfel că îşi învaţă lucrările doar după ureche; personajul interpretat a fost chiar al unei femei oarbe.

Sinopsis

Acţiunea are loc la finalului secolului al 19-lea, în zona sitului arheologic al oraşului antic grec Micene, supranumit "oraşul mort". Simbolismul acestuia îşi pune amprenta asupra personajelor (patru amici) ce preiau atributelor unor cunoscute figuri mitologice. Arheologul Léonard povesteşte tuturor cu entuziasm ori de câte ori descoperă un artefact. El este frate cu Hébé, de care este atras incestuos. Cel mai bun prieten al său, Alexandre, este de asemenea îndrăgostit de Hébé, dar e însurat cu nevăzătoarea Anne, care îşi dă seama că soţul său a făcut o pasiune pentru o altă femeie. Doar că şi între cele două femei există o atracţie amoroasă. La începutul actului secund, Alexandre îi cere lui Hébé să fugă împreună. Nu este clar, dar probabil că Anne îi aude, aşa că atunci când îl vede pe Léonard îi mărturiseşte sentimentele ei pentru sora lui. În al treilea act, Anne îi cere socoteală soţului ei pentru relaţia cu Hébé. Disperată, ea declară că vrea să se înece în fântâna Perseia. Hébé vrea să fugă după ea, dar este oprită de fratele său, acesta fiind consumat de gelozie. Îşi imploră sora să-şi păstreze puritatea. Actul se încheie cu o amplă scenă a lui Hébé care se identifică cu eroinele mitologice Antigona şi Casandra. În ultimul act, Alexandre, Léonard şi Anne jelesc lângă... corpul lui Hébé, căci în final ea e cea care moare, înecată de propriul frate. Opera se încheie cu Anne care, aplecându-se asupra lui Hébé exclamă Văd!, lăsându-ne să tragem singuri concluzia dacă femeia îşi capătă brusc vederea sau este o exprimare metaforică, ea resimţind tot timpul frământările celorlalţi.