Piotr Ilici Ceaikovski - Simfonia Manfred (Orchestra della Svizzera Italiana, dirijor Markus Poschner).

Album în premieră, lansat în 9 ianuarie

Un album lansat pe 9 ianuarie 2026 la casa elvețiană Claves: Simfonia Manfred de Piotr Ilici Ceaikovski, în versiunea oferită de Orchestra della Svizzera Italiana, dirijor Markus Poschner. Acesta a fost albumul săptămânii 19-25 ianuarie 2026 la postul de muzică clasică din cadrul radiodifuziunii germane NDR. “Un Manfred de colecție”, notează și revista italiană Musica.

Este vorba despre înregistrări realizate în decembrie 2023 de această orchestră elvețiană radio – Orchestra della Svizzera Italiana, aflată sub bagheta dirijorului german Markus Poschner, care este dirijorul principal al ansamblului din 2015. Markus Poschner a primit un premiu special International Classical Music Awards în 2024 pentru integrala simfoniilor de Bruckner pe care a realizat-o alături de orchestrele Bruckner din Linz și a Radiodifuziunii de Viena. Tot în 2024, a apărut și primul disc din seria Ceaikovski inaugurată la casa Claves de dirijorul Markus Poschner și Orchestra della Svizzera Italiana: au apărut atunci simfoniile a V-a și a VI-a.

Iată acum, după 2 ani, și Simfonia Manfred de Ceaikovski, compusă în 1885, singura simfonie programatică din creația compozitorului rus, ce are ca model o altă simfonie programatică celebră – Harold în Italia de Hector Berlioz.

Simfonia Manfred are la bază textul poemului dramatic al lui Byron cu același titlu – și în 4 părți surprinde esența eroului romantic, care căută iertarea și compasiunea, frământat de o soartă potrivnică pe care o transcende în cele din urmă, prin moarte. Manfred este un nobil din Alpii elvețieni care în partea I rătăcește în peisajul montan, frământat de păcatele sale din trecut; în partea a doua a simfoniei vedem imaginea unei zâne din Alpi înfățișându-i-se lui Manfred; partea a treia ilustrează o scenă montană tipică; iar partea a patra – o bacanală în mijlocul căreia apare Manfred, care invocă puritatea iubitei pierdute, fiindu-i iertate păcatele și fiind izbăvit de ele prin moarte. Similitudinile cu eroul lui Goethe, Faust, sunt și ele evidente.

Este un subiect tipic romantic, cu o muzică evocativă compusă de Ceaikovski ce-și găsește în interpretarea propusă de Markus Poschner o imagine lipsită de kitsch, vie, cu o construcție foarte bine articulată susținută de o orchestră calitativă și foarte bine disciplinată – o lectură într-adevăr de colecție.