Jean Sibelius - Tema cu variaţiuni pentru violoncel solo, Malinconia pentru violoncel şi pian (Kiveli Dörken); Eugene Ysaye - Somata op. 28 pentru violoncel solo.

Un violoncelist talentat, cu o carieră în plină ascensiune, apreciat pentru tehnica sa redutabilă, pentru căldura şi intensitatea expresivă pe care o imprimă instrumentului său, Simon Tetzlaff a lansat la sfârşitul anului 2025 albumul său de debut, la casa de discuri Hänssler Classic.

Făcând parte dintr-o prolifică familie de muzicieni, violoncelistul, născut în anul 1997 la Frankfurt, a studiat la Academia de Muzică Munchen, la Mozarteum din Salzburg şi la Colegiul de Muzică al Universităţii Southern California din Los Angeles, avându-i printre profesori pe Clemens Hagen şi Ralph Kirshbaum. Recent a cântat ca solist cu ansambluri precum Orchestra Regală de Cameră a Valoniei, Camerata Hamburg, Filarmonica din Hamburg şi Orchestra de Cameră din Württemberg; de asemenea este pasionat de muzica de cameră şi a evoluat în festivaluri prestigioase, colaborând cu violoniştii Rainer Schmidt, Guy Braunstein şi Benjamin Beilman.

În 2024, Simon Tetzlaff a primit premiul Janos Starker Foundation şi în acelaşi an a înregistrat albumul său de debut, prezentând un program atractiv şi dificil, care cuprinde pagini romantice şi moderne, semnate de compozitorii Zoltán Kodály, Jean Sibelius şi Eugène Ysaÿe. Este admirabilă interpretarea violoncelistului în Tema cu variaţiuni în re minor, scrisă în anul 1887 de Jean Sibelius, prima partitură creată de compozitorul finlandez pentru violoncel solo. Piesa nu a fost interpretată în timpul vieţii lui Jean Sibelius, fiind descoperită şi publicată ulterior. Stilul compoziţiei aminteşte de polifonia de tip bachian, dar este influenţată şi de creaţia muzicală finlandeză şi scandinavă.

Pe acelaşi album este inclusă şi piesa Melancolia op. 20 pentru violoncel şi pian scrisă în anul 1900 de Jean Sibelius. Simon Tetzlaff a imprimat această lucrare împreună cu tânăra pianistă Kiveli Dörken, muziciană germană de origine greacă. Cei doi instrumentişti oferă partiturii lui Jean Sibelius o interpretare pasională, divers nuanţată timbral.

Programul discului se încheie cu Sonata în do minor pentru violoncel solo de Eugène Ysaÿe. Deşi are similitudini cu cele şase celebre sonate pentru vioară ale compozitorului belgian şi a fost scrisă în aceeaşi perioadă, sonata op. 28 pentru violoncel este mai puţin cunoscută. Partitura, creată în anul 1924, i-a fost dedicată unui faimos violoncelist din acea perioadă - Maurice Dambois şi cuprinde patru părţi, caracterizate prin dificultăţi tehnice şi complexitate tematică. În prima mişcare Grave Lento e sempre sostenuto, violoncelistul Simon Tetzlaff etalează un sunet consistent şi vibrant; urmează un Intermezzo interpretat graţios de solistul german, apoi partea a treia "In modo recitativo" precedă mişcarea finală Allegro tempo fermo, în care putem admira agilitatea şi virtuozitatea lui Simon Tetzlaff. Violoncelistul cântă pe un valoros instrument baroc construit de lutierul francez Jean-Baptiste Vuillaume.