Un album lansat în 21 noiembrie 2025 la casa Deutsche Grammophon cu titlul "Opus 109, construit în jurul Sonatei nr. 30 op. 109 de Ludwig van Beethoven.

Ce a vrut să facă Olafsson pe acest album a fost să pună în lumină mai bine sonata op. 109 de Beethoven, în relație cu muzica lui Bach, pianistul observând că mai ales între Variațiunile Goldberg de Bach și ultimele trei sonate de Beethoven, există o evidentă filiație de natură polifonică.

Să ne amintim că Vikingur Olafsson, care este astăzi unul dintre cei mai ascultați pianiști ai prezentului pentru producțiile lui discografice, a înregistrat în 2023 albumul cu Variațiunile Goldberg de Bach, care a obținut un premiu Grammy.

Așadar, după Bach, Beethoven. Însă Olafsson a considerat că ultimele trei sonate pentru pian de Beethoven sunt mai bine puse în lumină dacă apar câte una, nu toate trei pe același album. Și pentru fiecare sonată în parte, Olafsson a construit o lume sonoră înrudită, din care face parte și Sonata nr. 27 op. 90 de Beethoven sau Preludiul în mi major din caietul I al Clavecinului bine temperat de Bach. Ce unește toate lucrările? Sunt compuse fie în mi major, fie în mi minor. Sonata nr. 27 de Beethoven este în mi minor.

Ce pot spune cu siguranță, este că Olafsson este la el acasă în muzica lui Bach - cu o anumită austeritate a interpretării, cu multă inteligență și totuși destulă răceală. Parcă poți vedea zăpada imaculată a Islandei strălucind sub soare în interpretările bachiene ale lui Vikingur Olafsson, acest pianist de 41 ani care în prezent este unul dintre marile nume ale pianisticii mondiale. A semnat un contract exclusiv cu casa Deutsche Grammophon în 2016, și primele discuri l-au propulsat în elita mondială - de la studiile de Philipp Glass din 2017, la două albume Bach, altul cu muzică de Rameau și Debussy, precum și muzica filmului The Darkest Hour, printre altele.

Bach, așadar, prima preferință. Pentru albumul op. 109, Vikingur Olafsson a ales și Partita nr. 6 în mi minor, folosind aceeași tonică, mi, ca și Sonata op. 109 de Beethoven, scrisă în mi major.

Pe acest album, poate din nou surprinzător, Vikingur Olafsson include o sonată timpurie de Franz Schubert, sonata nr. 6 în mi minor. De ce? Pentru că o privește nu ca pe o lucrare neterminată a lui Schubert - are doar două părți compuse de compozitor la 20 ani, ci ca pe un răspuns pe care Schubert îl dă Sonatei op. 90 de Beethoven, care are și ea, doar două părți, față de tiparul obișnuit cu 3 sau 4 părți.

Așa cum și-a dorit Vikingur Olafsson, într-adevăr, audiția Sonatei op. 109 de Beethoven vine ca un corolar al experiențelor auditive anterioare, un diamant lucind discret, cu o construcție în care armonia și polifonia se întrepătrund și în care, mai ales, vedem clar cum muzica lui Beethoven se naște din experiența muzicii lui Bach - o filiație a geniilor muzicale din istoria Europei.

Iar albumul se închide cu o mică codă: Sarabanda din Suita franceză nr. 6 în mi major de Johann Sebastian Bach.