Un album lansat pe 7 noiembrie 2025 de casa Harmonia Mundi: lucrări de Enescu și Britten, interpretate de Ansamblul Resonanz și violista Tabea Zimmermann.

Sigur, în primul rând, vom asculta Enescu, mai precis, Octetul op. 7, într-o versiune pentru orchestră de coarde. Și în primul rând vom admira muzica: partitura unui adolescent de 19 ani - lucrarea a fost finalizată în anul 1900, în care regăsim măreția, lumina, inspirația și frumusețea pe care doar un geniu adevărat putea să le aducă la suprafață, mai ales la această vârstă. O lucrare perfectă integrată în limbajul universal al timpului în care a fost scrisă, o lume art nouveau a Parisului de la începutul secolului XX.

Și ceea ce mă bucură foarte mult, și o interpretare inspiratoare, care pune accentul pe construcția către un final cu adevărat grandios, care pur și simplu te captivează și te duce în sus, către o lume a speranței și luminii.

Și sigur, este un plus că ansamblul Resonanz, care este o orchestră germană de cameră, rezidentă la Elbphilharmonie din Hamburg, a ales să înregistreze acest octet de George Enescu. Ansamblul Resonanz, care are o istorie de peste 30 ani, abordează în egală măsură repertoriul standard pentru orchestră de cameră, dar și muzică nouă; este familiarizat cu provocările, așa cum este și cea a interpretării Octetului de Enescu, care este o lucrare dificilă pentru muzicieni, de aceea a și avut premiera abia la 9 ani după finalizarea lui, în 1909.

Este adevărat că în ultimii ani, muzica lui George Enescu, și aș zice chiar acest Octet în special, apare cu regularitate pe diferite apariții discografice, mai ales însă în versiunea originală, cea de Octet. Versiunea pentru orchestră de coarde e mai rar abordată, iar ceea ce veți asculta în continuare combină claritatea din versiunea pentru octet și abordarea de tip cameral, cu strălucirea sunetului unui întreg compartiment de coarde.

Pe același album: piesa Lachrymae de Benjamin Britten, o lucrare în versiunea din 1976 pentru violă și orchestră, un set de variațiuni pe o temă de John Dowland. Benjamin Britten, el însuși a studiat viola și această lucrare și arată cunoașterea profundă a acestui instrument al cărui timbru întunecat se potrivește cu atmosfera acestei piese, aflată de altfel în evident contrast cu luminozitatea Octetului enescian. Unii comentatori chiar au remarcat că pare că Britten filosofează asupra propriei morți în această lucrare orchestrată în februarie 1976; el s-a stins din viață pe 4 decembrie 1976.

Violistei Tabea Zimmermann îi este specific modul de interpretare implicat și plin de lirism: este ceea ce vom asculta și în versiunea ei conferită piesei Lachrymae de Benjamin Britten, înregistrare realizată alături de ansamblul Resonanz.