Un disc în premieră, lansat în 9 mai de casa britanică Decca. Pe el regăsim lucrări concertante și camerale de Șostakovici și Britten, interpretate de violoncelistul britanic Sheku Kanneh Mason.

O lume întreagă l-a cunoscut pe violoncelistul britanic de culoare Sheku Kanneh Mason grație invitației de a cânta la nunta regală a prințului Harry cu Meghan Markle, în 2018 - un eveniment mediatic mondial, ce a avut loc cu fix 7 ani în urmă, pe 19 mai 2018, și care a pus reflectorul asupra acestui violoncelist extrem de talentat, care se remarcase deja la evenimente profesioniste: în 2016, Mason câștigase BBC Young Musician Award, la doar 17 ani.

Astăzi, Sheku Kanneh Mason are 26 ani, 9 discuri apărute la această importantă casă britanică, Decca, apariții pe mari scene ale lumii. L-am putut admira și la București, pe scena festivalului internațional George Enescu, la ediția trecută - și, personal, am fost impresionată de modestia și profesionalismul acestui violoncelist care este, cu adevărat, un star.

Concertele pentru violoncel și orchestră de Dmitri Șostakovici sunt un element esențial al repertoriului concertant dedicat violoncelului - pe primul dintre ele, Sheku Kanneh Mason l-a înregistrat pe un album lansat în ianuarie 2018, pe al doilea, îl avem astăzi pe discul lansat pe 9 mai 2025.

Ambele concerte au fost concepute pentru unul dintre marii violoceliști ai secolului XX, Mstislav Rostropovici, cel care le-a și interpretat în premieră - acest al doilea concert a avut premiera pe 25 septembrie 1966, la aniversarea de 60 ani a lui Dmitri Șostakovici.

Este un concert care pune accentul pe glasul liric al violoncelului, într-o partitură densă, cu limbaj modern - iar Sheku Kanneh Mason navighează cu siguranță și umilință, aș spune, în această muzică importantă, pe care a înregistrat-o alături de Sinfonia of London, orchestra condusă de John Wilson.

Pe același disc găsim și o altă lucrare importantă din literatura pentru violoncel a secolului XX, Sonata op. 40 de Dmitri Șostakovici. Este o lucrare scrisă cu mai mult de 30 ani înainte de Concertul nr. 2 pentru violoncel și orchestra, adică în 1934, în perioada stalinistă. Este și mărturia unei perioade sentimentale agitate din viața compozitorului - temporara despărțire de soția sa, finalizată însă fericit prin reunirea familiei și nașterea primului copil.

În aceeași perioadă, Șostakovici lucrase și la opera lady Macbeth din Mțensk, care avea să-i aducă ostracizarea lui Stalin și prima epurare din viață - a mai trecut prin una, 12 ani mai târziu, în perioada Jdanov. Așa cum remarca un critic american, sonata pentru violoncel este tot ce opera nu fusese: adică o lucrare care nu combate canoanele, nu șochează prin modernitate, și atrage prin lirismul liniilor melodice.

Iar Sheku Kanneh Mason, alături de sora sa, pianista Isata Kanneh Mason, reușește o lectură potrivită pentru această lucrare, poate nu la fel de intense ca a celor pentru care realitățile sovietice au fost chiar experiențe personale sau ale societății care i-au format.