Un disc lansat de casa Pentatone pe 15 noiembrie: lucrări de Johannes Brahms interpretate de violoncelista Alisa Weilerstein și pianistul Inon Barnatan.

Violoncelista americană și pianistul israeliano-american formează un duo scenic de mai bine de un deceniu: la Radio România Muzical, am difuzat primul lor disc apărut la casa Decca în 2015, cu lucrări de Chopin și Rahmaninov. De altfel, cei doi au înregistrat și discuri solo pentru Decca, iar începând cu 2018-2019, pentru casa olandeză Pentatone. În 2022, cei doi au lansat la Pentatone un disc cu cele 5 sonate de Ludwig van Beethoven

Alisa Weilerstein și Inon Barnatan sunt în prezent nume dintre cele mai importante ale scenelor americane și europene; pe Alisa Weilerstein am avut ocazia să o ascultăm și la București, în cadrul festivalului Enescu 2021 și să ne convingem pe viu de forța expresivă ieșită din comun a interpretărilor ei.

Acum, iată-i explorând împreună universul muzicii lui Johannes Brahms, compozitor pe care cei doi îl admiră și ale cărui sonate sunt printre cel mai des cântate opusuri pentru violoncel și pian.

Vom începe audiția noului album cu Sonata nr. 1 op. 38 în mi minor de Johannes Brahms.

Weilerstein și Barnatan au cântat sonatele pentru violoncel și pian de Brahms încă de la debutul parteneriatului lor artistic, în urmă cu 10 ani. "Era inevitabil să ajungem să le înregistrăm" notează Inon Barnatan în bookletul acestui CD, explicând mai departe: "Ador Sonata nr. 1 pentru vioară și pian, inclusă pe acest disc în versiunea pentru violoncel și pian. Însă nu am fost niciodată convins de aranjamentul făcut în timpul lui Brahms, dar nu de Brahms, realizat în tonalitatea re major, pentru că eram foarte atașat de culorile și timbrul tonalității originale, sol major.

Am mai cântat acea versiune în re major, dar când ne pregăteam pentru această înregistrare, am decis să o întreb pe Alisa ce crede despre ideea de a cânta partitura în tonalitatea originală, sol major, adică cu o octavă mai jos decât registrul viorii, pentru care a fost scrisă. Ea nu a ezitat și a reînvățat partitura în sol major. De cum am cântat-o prima dată, am știut că nu mai e cale de întoarcere - pentru că aveam tot ce ne lipsise în transcripția în re major: acele culori întunecate, acea textură densă și totuși strălucitoare pe care o iubim în versiunea pentru vioară și pian."

Dacă ar fi să adăugăm și excelența interpretării, care pune accent pe detalii și muzicalitate, ne aflăm în fața unei versiuni ieșite din comun a sonatei nr. 1 de Johannes Brahms, în original pentru vioară și pian, transcrisă pentru violoncel și pian.

Pe același disc, a doua și ultima sonată pentru violoncel și pian semnată de Johannes Brahms, op. 99 în fa major, un opus dens și solicitant pentru interpreți. Avem pe acest disc o versiune plină de patos, chiar dacă, uneori cu mici probleme intonaționale la violoncel.