Un dublu album cu lucrări camerale de Franz Schubert a lansat casa de discuri "Ondine" la începutul lunii februarie, reunind trei mari soliști ai scenei europene de concert - pe violonistul Christian Tetzlaff, Tanja Tetzlaff la violoncel și pe Lars Vogt, pianist și dirijor german, care în 5 septembrie 2022 ne-a părăsit. De aceea poate atenția se îndreaptă mai ales asupra sa cu un impact emoțional cu totul ieșit din comun. Este cu alte cuvinte ultimul album înregistrat de Lars Vogt între ședințe de chimioterapie, fără a mai fi prezent la lansarea acestuia.

Într-unul dintre interviurile sale mai vechi el vorbește despre acceptarea durerii, a întristării pe care o regăsea în Variatiunile "Goldberg" de Bach, dar și despre imensa bucurie care este încastrată dincolo de sunete. Este exact ceea ce putem intui ascultând cele două Trio-uri cu pian de Franz Schubert, compuse spre sfârșitul vieții, piesele de rezistență ale acestui nou dublu album, alături de Sonata "Arpeggione" D.821, Trio-ul cu pian "Notturno" D. 897 și Rondo brilliant D. 895 pentru vioară și pian.

Cei trei interpreți - Christian Tetzlaff, Tanja Tetzlaff și Lars Vogt, binecunoscuți publicului meloman de peste 30 de ani, sunt fiecare în parte soliști redutabili - aparițiile lui Christian Tetzlaff sunt adesea comparate cu experiențe existențiale definitorii. În plus, fiecare se prezintă cu o infinită considerație față de ceilalți doi parteneri de dialog. Ei au de fapt o lungă experiență împreună, a limbajului cameral, pe care îl stăpânesc în profunzime… "arta de a dialoga cu noblețe".

Într-o primă ediție ascultăm Trio-ul cu pian nr.1 D.898 op.99 în Si bemol major, finalizat de Schubert în ultimul an al vieții, generos în dimensiune și mesaj, oferit nouă în această versiune aproape imponderabilă, cu linii și caractere de o mare subtilitate, acoperind un diapason dinamic divers, niciodată static, niciodată lipsit de substanță. Nu este o înregistrare patetică. Sonoritățile sunt rarefiate, translucide, mai ales în partea a II-a "Andante un poco mosso", nuanțele infinitezimale sunt dublate de o gingășie a gestului interpretativ comun, care devine giocoso în Scherzo. Pentru Rondo-ul final, admirăm modul în care vioara și pianul se acompaniază reciproc, cu reverență. La RRM, un rafinat album cameral Franz Schubert la care voi reveni, miercuri 22 martie.