Pe discul prezentat: Preludiul op. 32 nr. 5 de Serghei Rahmaninov, în interpretarea pianistei considerată astăzi ultima elevă în viață a lui Rahmaninov însuși – Ruth Slenczynska, născută pe 15 ianuarie 1925. Nu, nu este un album de arhivă: pe 18 martie 2022, casa britanică Decca a lansat albumul My life in music, semnat de această pianistă americană în vârstă de 97 ani, care a înregistrat toate piesele de pe album în 2021, când avea, deci 96 ani.

Pare incredibil, dar chiar așa e: această pianistă de 97 ani, care a studiat cu Serghei Rahmaninov și a fost prietenă cu Samuel Barber, poate fi ascultată și astăzi – și are mintea și strălucirea unui pianist cu mult mai tânăr.

Ruth Slenczynska l-a cunoscut pe Samuel Barber pe când avea doar 5 ani; ea este unul dintre puținii oameni în viață care au știut cum sună celebrul Adagio pentru orchestră de coarde de Barber, încă înainte de premieră.

Viața lui Ruth Slenczynska este o poveste în sine. Prea puțini știu astăzi că ea a început studiul pianului la vârsta de 3 ani, la 4 ani debuta într-un concert, la 5 ani apărea la televizor, iar la 6 ani a susținut primul ei turneu european. Ruth Slenczynska provenea dintr-o familie de emigranți polonezi: tatăl ei este cel care a supus-o unui program tiranic de studiu de 9 ore pe zi; se pare, motivul fiind averea pe care o putea face având un copil-minune în familie. Ruth a devenit o adevărată senzație în Europa, fiind considerată noul copil-minune, după Mozart. La 15 ani, Ruth a încetat să cânte la pian, rupând orice legătură cu tatăl său, cedând în fața stresului. La 19 ani s-a căsătorit, la 28 ani a divorțat. De-abia din 1954, când avea 29 ani, a revenit pe scenă și și-a reluat cariera de pianist concertist, pentru care a fost extrem de apreciată. În 1957 a publicat volumul “Copilărie interzisă”, denunțând presiunea la care a fost supusă și schimbând percepția asupra exploatării copiilor-minune. În 1964, Ruth Slenczynska a devenit profesoară la Southern Illinois University din Edwardsville, unde a activat timp de 23 ani, până în 1987.

Albumul a fost înregistrat în 2021 și demonstrează că talentul autentic este, practic, nepieritor. Sigur, uneori simțim nesiguranța tehnică a unei pianiste de 97 ani, însă totuși, agilitatea ei este aproape miraculoasă. Dar mai mult decât orice, suntem emoționați de muzicalitatea ei profundă și de înțelegerea muzicii într-un mod care vine din altă lume, când pasiunea pentru viteză nu era una dintre priorități. Vă invit să ascultați celebrul studiu op. 10 nr. 3 de Frederic Chopin și veți înțelege mai bine eternitatea frumuseții muzicii.