Lucrări de Enescu și Grieg pe un album lansat pe 6 mai 2022 la casa germană Profil Medien, cuprinzând două discuri, ce-i pune față în față pe acești doi compozitori din generații diferite – unul este născut în 1843, altul în 1881 - dar care au în comun interesul pentru valorificarea muzicii tradiționale din culturile de unde provin. Grieg este simbolul muzical al Norvegiei, iar Enescu, cel al României.

Cele mai reprezentative de pe acest album mi s-au părut cele două înregistrări din debut: celebrul Concert op. 16 de Edvard Grieg și concertul neterminat de George Enescu, ambele, realizate în compania Orchestrei Naționale Radio din București, conduse de Nicolae Moldoveanu. Sunt înregistrări de studio realizate la Sala Radio în iunie 2019. Avem o pianistă matură, care ne conduce cu siguranță printre meandrele, ca niște fiorduri, ale acestui binecunoscut concert, rezervându-ne mici surprize plăcute într-o interpretare care nu este deloc previzibilă, alături de o orchestră maleabilă condusă cu mult entuziasm de un dirijor foarte competent. Aș adăuga și calitatea înregistrării dintr-un punct de vedere tehnico-artistic, realizată de colegul meu, Andrei Cazan.

Pe același disc, o lucrare pe care Luiza Borac a mai interpretat-o și înregistrat-o și în trecut: Concertul neterminat în re minor de George Enescu, opus creat în 1897 care vorbește despre un tânăr Enescu ce privea cu nostalgie spre țara lui natală. Tema este acestui concert este preluată din imnul catolic Dies irae, însă dacă ascultați cu atenție, veți distinge în notele primului motiv exact tema cântării Tatăl nostru care se cântă în bisericile ortodoxe românești.

Luiza Borac a cântat această lucrare în concert în iunie 2019, alături de Orchestra Națională Radio, dirijor Rossen Gergov – înregistrare pe care o regăsim pe un disc apărut în 2020. Actuala înregistrare este una de studio, semnată de Luiza Borac alături de Orchestra Națională Radio, dirijor Nicolae Moldoveanu. Regăsim aici și entuziasmul de factură romantică al tânărului Enescu, dar și această nostalgie pentru plaiurile natale pe care Luiza Borac, ea însăși plecată de atâta timp din România, dar mereu aproape de ea, o cunoaște și o exprimă atât de bine în interpretarea ei.

Acest album Enescu – Grieg propus de Luiza Borac este și o modalitate de a pune în lumină înregistrări din fonotecile unor radiodifuziuni publice. Sunt înregistrări marca Radio România, dar și înregistrări din recitaluri susținute de Luiza Borac, live, pentru Radio Bremen , datate 2005 și 2007. De exemplu, o colecție de piese dintre Piesele lirice de Edvard Grieg – Luiza Borac trezește la viață lumea Norvegiei lui Grieg, cu cântecele ei populare, cu viața ce palpită dincolo de note, cu reveria lungilor nopți de iarnă.

Stabilită de mulți ani în Germania, cu o carieră prodigioasă, Luiza Borac este cunoscută pentru interesul ei acordat muzicii compozitorilor români. A înregistrat majoritatea lucrărilor de George Enescu și Dinu Lipatti; în 2020 a publicat și o integrală a lucrărilor pentru pian de Constantin Silvestri. Discurile ei cu muzica lui Enescu sunt considerate o referință la nivel internațional; au primit recenzii laudative din partea unor publicații prestigioase și premii relevante, așa cum este cazul unui album cu cele două sonate pentru pian, apărut în 2006 la casa britanică Avie.

În perioada în care înregistra acest disc, Luiza Borac apărea și într-un recital înregistrat de Radio Bremen, în care interpreta Sonata op. 24 nr. 3 de George Enescu – un document sonor scos acum la lumină, după 15 ani, odată cu apariția albumului de la Profil medien, lansat pe 6 mai 2022. Vom asculta și noi acum această a treia sonată pentru pian de George Enescu, într-o interpretare inspirată și inspiratoare, realizată de o pianistă care în mod evident parcurgea o perioadă când muzica enesciană era universul pentru care trăia și care îi modela existența.

Încă mai departe în timp, în urmă cu aproape 20 ani, Luiza Borac interpreta la festivalul de la Abația Weissenau din Germania două piese impromptu op. 18 de George Enescu, Coralul și Carillon nocturne. Dincolo de calitatea tehnică ce astăzi ni se pare ușor depășită, nu putem decât să admirăm lumea de culori și umbre trezită la viață de interpretarea Luizei Borac, cu reverberații către aceeași lume onirică românească, o Românie ideală, așa cum a văzut-o Enescu și un model pentru noi, cei de astăzi.