Apoi: 9.50
Promo
Informații despre evenimentele partenerilor noștri.

Discurile anului 2021

Arhiva edițiilor: 2022 | 2021 | 2020 | 2019 | 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013

Orchestra Simfonică din Pittsburgh, dirijor Manfred Honeck - Brahms și MacMillan: Music box, 6 decembrie 2021


Cel mai nou disc al Orchestrei Simfonice din Pittsburgh, înregistrat sub bagheta dirijorului austriac Manfred Honeck, care conduce cu succes din 2007 acest ansamblu, a apărut în 22 octombrie 2021 și a fost nominalizat la premiile ICMA 2022, la categoria muzică simfonică.

Pe acest album regăsim Simfonia a IV-a de Johannes Brahms, înregistrată în concerte din aprilie 2018 și Larghetto de James MacMillan – lucrare comandată special pentru aniversarea a 10 ani de colaborare între Manfred Honeck și Orchestra Simfonică din Pittsburgh și interpretată în premieră absolută în octombrie 2017.

Revista britanică Gramophone vorbește despre “impresia de reînnoire interpretativă” pe care o transmite Simfonia a IV-a de Johannes Brahms, în viziunea lui Manfred Honeck. Ceea ce este valabil, cred, pentru mai toate abordările lui Manfred Honeck, capabile să aducă un suflu nou sau o viziune aparte asupra unor partituri consacrate. Iar acest suflu nou nu vine din nonconformism, ci din cercetarea adâncă a partiturii originale, ceea ce se poate vedea din analiza amănunțită din bookletele producțiilor semnate de Manfred Honeck.

Despre Simfonia a IV-a de Johannes Brahms, Honeck marchează chiar afirmația compozitorului, care nota că a compus “o nouă simfonie tristă”. Da, este o nuanță de tristețe melancolică în interpretarea propusă de Manfred Honeck, susținută de tempo-urile mai lente pe care le abordează și de lipsa totală a emfazei pe care o auzim în alte interpretări. Însă avem și o mai mare claritate a sunetului, susținută de modul cum fiecare partidă din orchestră își construiește discursul și din știința dirijorului de a ansambla apoi totul într-o arhitectură fără fisură. Totul, culminând în passacaglia din ultima parte, un sumum al tehnicilor componistice a căror tradiție a plecat din baroc și a ajuns la dezvoltarea romantică de la finalul de secol XIX. Este o lume pe care Brahms o vedea apunând; pentru noi, astăzi, un reper al valorii și al tradiției, la care putem să ne raportăm în căutarea Absolutului.

Pe acest album regăsim și lucrarea compozitorului scoțian James MacMillan, comandată special de orchestra americană pentru a marca aniversarea a 10 ani de colaborare cu dirijorul Manfred Honeck. James MacMillan, compozitorul în vârstă astăzi de 62 ani, a folosit pentru această lucrare aniversară materialul muzical al unei piese corale pe care o scrisese în 2009, Miserere. Așa s-a născut Larghetto pentru orchestră, un lamento, cu caracterul unui imn de devoțiune într-un cadru modal al muzicii celtice – cum notează chiar James MacMillan. Este o lucrare de o expresivitate deosebită, fără nicio asperitate la care ne-am gândi, poate, în cazul unei muzici contemporane, cu o trimitere evidentă la o muzică liturgică, ceea ce este o dedicație în sine pentru Manfred Honeck, cunoscut pentru fervoarea credinței sale creștine.

Cristina Comandașu