ACUM:
21.15
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30 Sunete contemporane Creații contemporane românești
Apoi: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

Discurile anului 2021

Arhiva edițiilor: 2021 | 2020 | 2019 | 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013

Gustav Mahler - Simfonia a VI-a cu Orchestra Filarmonicii din Berlin, dirijor Kirill Petrenko - Music box, 14 iunie 2021

Ascultăm Mahler – Simfonia a VI-a, cu celebra Orchestră a Filarmonicii din Berlin, condusă de actualul său director muzical, Kirill Petrenko. Este un disc apărut pe 26 martie, la casa de discuri proprie a filarmonicii din Berlin, unul dintre cele 10 discuri din seria Mahler cu care binecunoscuta instituție muzicală marchează 110 ani de la moartea lui Gustav Mahler.

Înregistrarea de pe acest disc a fost realizată în 25 ianuarie 2020, cea mai recentă dintre cele 10 din această colecție. Dincolo de comemorarea lui Mahler, această colecție pune în lumină relația foarte strânsă dintre universul simfonic mahlerian și filarmonica din Berlin: începând cu Herbert von Karajan, toți directorii muzicali ai orchestrei au fost recunoscuți drept specialiști ai acestei muzici și și-au început mandatele cu interpretarea unor simfonii de Mahler. Mai puțin Kirill Petrenko, cel care a ales Simfonia a IX-a de Beethoven.

Simfonia a VI-a de Mahler a fost interpretată în primă audiție absolută în mai 1906, iar în octombrie 1906 făcea pentru prima dată parte din programul Filarmonicii din Berlin. O simfonie despre destin și acceptarea lui, cunoscută și drept “Tragica”, deși Mahler însuși nu și-a numit niciodată astfel această simfonie. O simfonie despre sentimente premonitorii – deși scrisă în timpuri fericite, ale căsătoriei și nașterii copiilor, anticipând nefericirea din viața lui Mahler și chiar dispariția lui prematură.

Într-o cronică internațională, am citit o remarcă despre Kirill Petrenko, cel care, venind din lumea operei, simte nevoia în repetoriul simfonic să povestească mesajul nonverbal al muzicii. Așa s-au născut, remarc eu, cantilenele aproape vocale din partea a doua a simfoniei a VI-a de Mahler, liniile instrumentelor de suflat și atmosfera cu nuanțe pastorale – atunci când partitura o cere, sau duritatea marșurilor ce conduc implacabil către un final tragic predestinat. O construcție muzicală impunătoare, căreia i-aș fi imprimit ceva mai multă emoție și umanitate.

Cristina Comandașu