Astăzi ascultăm două albume diferite, pe cât de fierite pe atât de reprezentative pentru ce înseamnă jazz-ul în zilele noastre, cât de mult s-a dezvoltat acest limbaj și cum s-a definit pe cele două continente unde este cel mai bine reprezentat. America, locul e origine și Europa, mediul care l-a asimilat și i-a adăugat propria estetică. Începem cu unul dintre cei mai străluciți și imaginativi muzicieni ai jazz-ului contemporan, a cărui muzică îmbină original sofisticarea cu spontaneitatea ornanică, câștigător de Grammy și deschizător de perspective. Trompetisutl american Charlie Porter acordă însemnată atenție detaliului și virtuozității și implică mediul său sonor în comentariul social. Rasismul, inegalitatea, corupția dar și efectele colaterale ale progresismului fac parte din manifestul său instrumental fără a se lăsa afectat de fixații ideologice. Avantajul este că muzica instrumentală poate fi savurată și fără programarea unui mesaj, ne putem bucura de jazz și fără să ne gândim la politică, lăsăm emoția pură a artistului care-și articulează starea prin instrument. Albumul "Hindsight" s-a născut în tumultul anului 2020 și reflectă incertitudinea și emoția momentului, dar înainte de toate este o ideală manifestare jazzistică. Grupul lărgit de instrumentiști asimilează unitar tematica muzicală împărțită în două capitole: piesele dense de bop, cu improvizații aprinse și aranjamente complexe și piesele mai contemplative, în metru de baladă, completate uneori de voci care subliniază accentul comentariului social. Tonul viguros al lui Porter e evident pe tot repertoriul, dar asta nu distrage atenția de la contribuția celorlalși străluciți instrumentiști cum ar fi chitaristul Mike Moreno, pianistul Orrin Evans, saxofonistul Nick Biello sau vibrafonistul Behn Gillece. Trecând printr-un an de izolare, mințile noastre trebuie să se adapteze unor capricii de spațiu și timp, iar muzicienii reflectă acest aspect în muzica lor. Muzicienii foarte buni chiar transformă totul în ceva concis și agreabil. Ar fi interesant să revenim asupra acestor albume peste câțiva ani pentru a percepe mai clar cum s-au văzut aceste vremuri în planul compoziției de jazz. "Hindsight" rămâne împărțit ca teme și stări, dar coerent și concentrat ca act artistic.