ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel, marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Discurile anului 2021

Arhiva edițiilor: 2021 | 2020 | 2019 | 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013

Albumul ”Beethoven – Simfonia a V-a, Simfonia a VII-a. Orchestra Națională Radio, dirijori Horia Andreescu, Cristian Măcelaru”

În premieră la Radio România Muzical, albumul apărut la Editura Casa Radio în noiembrie 2020 pentru a marca aniversarea compozitorului Ludwig van Beethoven. În acest an, casele de discuri prestigioase ale lumii s-au întrecut în realizări discografice de excepție dedicate muzicii marelui creator german de la nașterea căruia se împlinesc astăzi 250 de ani. Iar Editura Casa Radio a lansat, de asemenea, un remarcabil album Beethoven, în colecția Radio România Muzical, un CD pe care sunt incluse înregistrări live ale Orchestrei Naționale Radio. Așa cum arată Anca Ioana Andriescu, cea care a scris textul de prezentare pentru bookletul albumului, "apropierea de marile partituri beethoveniene reprezintă, de fiecare dată, o provocare pentru interpret, căci, dincolo de exigențele textului muzical, de complexitatea construcției dramatice a lucrării respective, el se confruntă și cu multitudinea versiunilor celebre înregistrate de-a lungul deceniilor, dar și cu așteptările publicului, pentru care sonoritățile sunt, aparent, atât de familiare. Dar capodoperele lui Beethoven rămân în continuare o mare ispită pentru artiștii fiecărei generații. Editura Casa Radio vă aduce, prin acest CD, două ipostaze simfonice beethoveniene dirijate de muzicieni români aflați în etape distincte ale carierei lor, Horia Andreescu și Cristian Măcelaru. Acea trăire intensă a comunicării directe cu publicul din sală se face simțită și în aceste înregistrări live din stagiunile Orchestrei Naționale Radio.". Prima piesă de pe albumul amintit este Simfonia a V-a op. 67 în do minor de Ludwig van Beethoven, imprimare din concert realizată la Sala Radio în anul 2008, sub bagheta lui Horia Andreescu, unul dintre cei mai valoroși dirijori români, care a avut de-a lungul timpului o imensă contribuție la îmbogățirea vieții muzicale românești. de asemenea a condus, din poziția de dirijor oaspete permanent, ansambluri din Berlin, Schwerin și Dresda. În România a activat ca dirijor principal al Filarmonicii George Enescu, fondator și dirijor al Orchestrei de Cameră Virtuozii din București și director artistic al Orchestrelor și Corurilor Radio.

Horia Andreescu într-un interviu pe care ni l-a acordat cu prilejul recentei lansări discografice:

Maestre Horia Andreescu, Editura Casa Radio a lansat un nou disc cu o înregistrare a dumneavoastră la pupitrul Orchestrei Naționale Radio, un album cu muzică simfonică de Beethoven, în acest an în care întreaga lume îl celebrează pe marele compozitor clasic la 250 de ani de la naștere. Cum vă raportați dumneavoastră la personalitatea și la muzica lui Beethoven?

Este, poate, compozitorul preferat, deși sunt și alți compozitori pe care-i prefer - Brahms, Wagner, Mozart, Haydn. Beethoven rămâne totuși un reper pentru orice muzician, un reper greu de atins în sensul că Beethoven are articulațiile lui specifice, are întinderile lui specifice, are particularitățile lui semantice sau de structurare a muzicii, pe care trebuie să ne străduim noi, muzicienii, să le înțelegem și să le redăm.

Colegii de la Casa Radio mi-au făcut o surpriză, foarte plăcută de altminteri, anunțându-mă că lansează acest compact disc cu Simfonia a V-a, pe care au scos-o din Fonoteca de aur. Eu știu că am mai dirijat Simfonia a V-a la primul Festival RadiRo, la Sala Radio și într-o zi am să vin să ascult cele două versiuni să văd în ce măsură a existat o deosebire între această înregistrare de concert și acea înregistrare din festival. Ceea ce m-a bucurat foarte mult este faptul că, dincolo de micile imperfecțiuni ale unei interpretări live, pe tot parcursul simfoniei, colegii muzicieni din orchestră au cântat motivat, au dialogat, au cântat cu înțelegere. Întotdeauna există momentul în care dorești din nou să atingi și alte puncte, nuanțe, ușoare schimbări de sens care particularizează interpretările unei simfonii de la o interpretare la alta, de la un dirijor la altul. Așadar, mulțumesc Radioului și foștilor colegi de la Casa Radio și sper să ne mai întâlnim pe coordonatele înregistrărilor.


Simfonia a V-a este probabil una dintre cele mai analizate și cântate creații beethoveniene. Cum ați caracteriza dumneavoastră această simfonie?

Este simfonia poate cea mai cântată. Și a IX-a este printre cele mai cântate, dar acolo lucrurile sunt mai complicate în sensul organizării. Fiecare simfonie a lui Beethoven este altcumva. Eu sunt atras cel mai mult de Simfonia a III-a. Simfonia a III-a este prima simfonie în care Beethoven are un curaj enorm, schimbă enorm, începând cu cele două acorduri cu care începe simfonia... acele două acorduri, acele două măsuri... acolo concentrează el introducerile de la primele două simfonii sau de la simfoniile înaintașilor lui - Mozart, Haydn. Aduce o mulțime de elemente noi, are o îndrăzneală în această simfonie a III-a pe care nu o va mai atinge în alte simfonii, ceea ce nu înseamnă că fiecare simfonie - cu mare măiestrie, cu un specific ce o deosebește de precedentele simfonii - aduce la rândul ei, pe lângă specificul beethovenian, și un alt climat, o altă stare generală, aduce și alte probleme pe care interpretul, dirijorul trebuie să le înțeleagă, să le depășească, să reușească împreună cu colegii din orchestră să realizeze complexul numit o simfonie beethoveniană.


A existat o integrală a simfoniilor de Beethoven dirijată de dumneavoastră la Sala Radio?

Nu a existat... sau poate a existat. Dar intenția mea era de a înregistra simfoniile beethoveniene. Mai complicat ar fi fost cu Simfonia a IX-a, dar n-am ajuns acolo. Există o versiune de care nu-mi este jenă să o numesc ca fiind o înregistrare în mare parte reușită - Simfonia a VII-a - o înregistrare specială. Mai există și cu Simfonia I, dar acolo ar trebui reluată. Restul simfoniilor nu am reușit să le înregistrez așa cum aș fi dorit și cum ar fi meritat să aibă Radioul deja la ora aceasta, așa cum am reușit cu vreo 30 de ani înainte integrala Enescu. Ar fi fost o carte de vizită pe care meritam să o avem împreună, orchestra și cu mine.


A doua simfonie de pe amintitul disc apărut în noiembrie 2020, este a VII-a op. 92 în La major din creația aceluiași Ludwig van Beethoven, o înregistrare din concert realizată în anul 2015, sub bagheta lui Cristian Măcelaru. Cel mai bine cotat dirijor român ai ultimilor ani pe plan internațional, cu o carieră în plină ascensiune, Cristian Măcelaru este director muzical al Orchestrei Naționale a Franței și conduce, ca dirijor principal, Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Koln și Romanian Chamber Orchestra. iar în ultimii ani, după ce și-a început activitatea ca dirijor asistent al Orchestrei Simfonice din Philadelphia, a contribuit și la succesul altor ansambluri din Statele Unite ale Americii și Europa, precum Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam, Orchestra Simfonică din Chicago, Filarmonicile din New York și Berlin. Din anul 2012 are o frumoasă colaborare și cu Orchestra Națională Radio, imprimând sunetului acestui prestigios ansamblu un plus de robustețe, prospețime și eleganță, așa cum veți putea observa în înregistrarea următoare, Simfonia a VII-a de Beethoven.

Dirijorul Cristian Măcelaru vorbind despre monumentala creație a compozitorului german:

"În Simfonia a VII-a de Beethoven, întotdeauna descopăr o bucurie pe care nu o găsesc în celelalte simfonii ale lui. Pentru mine, Simfonia a VII-a de fapt începe cu o întrebare pe care Beethoven a pus-o în Simfonia a III-a. De ce? Dacă vă aduceți aminte, în Simfonia a III-a compozitorul a făcut o declarație împotriva lui Napoleon care s-a făcut împărat. Iar în Simfonia a VII-a este de fapt finalul acestei povești, pentru că Beethoven, după ce a terminat scris Simfonia a VII-a a păstrat-o și nu a dat voie să fie cântată până când a găsit el momentul potrivit. A trecut destul de mult timp, aproape doi ani de zile de la momentul când el a terminat compoziția până când a lăsat-o să fie cântată. Iar acesta a fost momentul când Beethoven a făcut o altă declarație. El a dat toți banii pe care i-a primit de la acest concert familiilor soldaților care au fost răniți în prima bătălie care a fost câștigată împotriva lui Napoleon. E o piesă importantă nu numai pentru că e atât de frumoasă din punct de vedere muzical. E atât de plină de viață, plină de dans chiar, dar pentru mine e și o piesă importantă pentru că Beethoven face această declarație în care spune că noi ca artiști, noi ca interpreți de muzică clasică trebuie să ne uităm și să reprezentăm societatea în care trăim și din care facem parte."

Larisa Clempuș