Odată cu închiderea sălillor de concerte la București, revenim la situația din primăvară, când muzicieni din întreaga lume au încercat să păstreze legătura cu publicul prin mijloace online. Așa a făcut și celebrul violonist britanic, stabilit la Berlin, Daniel Hope. Din sufrageria sa, Daniel Hope și alți câțiva muzicieni au apărut în recitaluri transmise live în social media și pe postul de televiziune Arte, aceste recitaluri strângând peste 2.5 milioane de privitori.

Selecțiuni din aceste recitaluri cu o semnificație specială se regăsesc acum pe discul apărut în 11 septembrie la casa Deutsche Grammophon. O colecție de piese în care veți regăsi transcripții ale unor chansonete celebre, piese din muzica cultă, teme din coloane sonore din fime. Liantul este sentimentul nostalgic, cu rol tămăduitor, aș spune, al tuturor acestor lucrări muzicale.

Daniel Hope, discipol al lui Yehudi Menuhin și unul dintre cei mai importanți violoniști ai timpului nostru, este un muzician inovator și plin de idei interesante. Toate albumele sale de până acum poartă o amprentă specifică. În 2020 a fost lansat albumul Belle epoque, cu o interesantă selecție muzicală reprezentând această perioadă istorică, în 2018, A journey to Mozart – cu lucrări semnate de Mozart și contemporanii săi, în 2017, For seasons, cu Anotimpurile de Vivaldi, dar și alte 12 piese descriind pentru Daniel Hope fiecare lună a anului. Foarte aproape ne-a fost albumul My tribute to Yehudi Menuhin, apărut în 2016, pe care Hope interpretează și lucrări de George Enescu.

Din 2016, Daniel Hope este directorul muzical al Orchestrei de Cameră din Zurich – alături de care a și înregistrat, de altfel, parte dintre ultimele sale albume. Din această orchestră face parte violistul Cristian Andriș care a povestit recent într-un interviu acordat Radio România Muzical despre experiența înregistrării alături de Daniel Hope – o sesiune de înregistrări care tocmai s-a finalizat. Din 2019, Daniel Hope este și directorul artistic al unei biserici emblematice din Dresda, Frauenkirche, iar în 2020, președintele de onoare al casei Beethoven din Bonn.

Hope at home – un proiect în care se simte emoția artiștilor obligați să rămână acasă, departe de public. Un pian puțin dezacordat, piese interpretate la cald – chiar la propriu, pentru că aranjorul Christoph Israel, care apare și ca pianist în majoritatea pieselor de pe acest album, în unele cazuri a terminat partitura de pe care urmau să cânte doar cu câteva minute înainte de debutul recitalurilor. Un repertoriu orientat către un public larg, selectat cu gust și interpretat cu pasiune. Un proiect care ne amintește de o primăvară grea pentru artiști, în această toamnă la fel de grea și cu speranța că într-o zi, viața va reveni la normal. Deocamdată, ziua aceea pare destul de departe...