Beethoven cu pianistul Maurizio Pollini – ultimele trei sonate, de pe un disc apărut la casa Deutsche Grammophon pe 28 februarie, în seria aniversară dedicată celor 250 ani de la nașterea titanului de la Bonn.

Maurizio Pollini a împlinit pe 5 ianuarie, 78 ani. Iar înregistrările pe care le veți asculta pe acest disc au fost realizate pe 27 septembrie 2019, când pianistul avea, deci, 77 ani. Mai mult, a fost un recital live la Herkulessaal din Munchen – uneori auzim respirația pianistului sau vocea mormăind temele pe care le cântă la pian.

Iar înregistrarea surprinde extrem de bine această atmosferă electrizantă a unui eveniment live – din punct de vedere tehnic este impecabilă – transparența sunetului ne dă impresia că pianistul cântă chiar lângă noi.

Maurizio Pollini are, la 78 ani, o experiență pe marile scene internaționale, de peste 60 ani. A mai înregistrat ultimele trei sonate de Beethoven, prima dată, în urmă cu 42 ani; atunci a fost o înregistrare de studio. Pentru acest disc, a preferat acum o captare dintr-un recital live, care are avantajul, pentru artist, al suportului publicului și a energiei pe care o transmite acesta, dar și riscul oricărui eveniment live, redarea tehnică a partiturii putând să nu fie perfectă.

Maurizio Pollini este unul dintre marii pianiști ai timpurilor noastre și experiența sa îndelungată își pune amprenta și asupra acestor înregistrări – el trăiește profund muzica interpretată, iar aspectele filosofice evocate de partiturile beethoveniene i se potrivesc personalității sale și viziunii asupra muzicii, în general. Sigur, putem constata că discursul mânii stângii nu e perfect dozat în raport cu cel al mânii drepte, mai ales în debutul Sonatei op. 110, sau că perlajul nu mai este impecabil sau că din punct de vedere tehnic, fuga din finalul acestei sonate ar fi putut fi mai bine realizată. Însă muzica nu stă doar în aspecte tehnice, ci mai ales în impresia pe care o trezește în cel care o receptează. Iar aici, Maurizio Pollini rămâne un mare maestru.

Vizionarul Beethoven transpare din aceste 3 ultime sonate pe care le-a scris între anii 1820-1823. Compozitorul nu vrea să se mai simtă încorsetat de nicio restricție, așa că forma acestor sonate este mai curând liberă, culminând cu ultima sonată în care avem o formă de sonată cu elemente fugato și o temă –arietta, cu variațiuni. Beethoven era un spirit liber, atingând un Parnas al spiritualității pe care mulți de-abia putem să ni-l imaginăm. Pollini are dreptate când afimă că “muzica este o revelație mai înaltă decât oricare înțelepciune sau filosofie”, și transpune acest adevăr în interpretările sale, trecând peste barierele inerente ale vârstei, dificultățile tehnice ale partiturii și prejudecățile unei societăți contemporane care pune prea mult accent pe tinerețe și divertisment.

Discul poate fi ascultat în premieră la Radio România Muzical luni, 2 martie, de la ora 19.00.