ACUM:
7.00
Musica viva
Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Urmează: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 9.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Discurile anului 2020

Arhiva edițiilor anterioare: 2019 | 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013

The Rossini Project - Orchestra della Svizzera italiana, dirijor Markus Poschner - Music box, 3 februarie 2020

În premieră, un album ce urmează a fi lansat de casa OSI pe 7 februarie – volumul nr. 2 al proiectului Rossini, propus de Orchestra Elveției Italiene, condusă de Markus Poschner, germanul care din 2015 este dirijorul principal al acestui ansamblu care ne-a vizitat și la București, la ediția precedentă a festivalului RADIRO, din 2018.

Orchestra Elveției Italiene și-a propus un proiect ambițios: descoperirea și înregistrarea, chiar în premieră mondială, a unor lucrări puțin cunoscute de Gioachino Rossini, compozitor despre care puteam presupune că se știe deja totul.

Iată însă că în martie 2019, Orchestra Elveției Italiene a lansat un prim disc din proiectul Rossini, conținând câteva dintre lucrările inedite de tinerețe ale compozitorului italian.

Acest al doilea album din proiectul Rossini se intitulează “Din Napoli către Europa”, cu lucrări compuse între 1815 și 1822. Anul 1815 a fost foarte important pentru tânărul Rossini, pe atunci în vârstă de 23 ani; este anul când s-a mutat la Napoli pentru a deveni director muzical al teatrelor regale din oraș, printre care și atât de importantul Teatro di San Carlo.

Prima operă pe care Rossini a scris-o pentru Teatrul San Carlo, în 1815, a fost Elisabetta, regina d’Inghilterra, în care folosește momente din lucrări anterioare ale sale, necântate la încă la Napoli. Mai mult, uvertura este reciclată ca uvertură a unei opere pe care o va scrie câteva luni mai târziu pentru Teatrul din Roma și care va fi unul dintre marile sale succese: Bărbierul din Sevilla.

Dacă Bărbierul din Sevilla, compus în 1816, a fost unul dintre marile succese ale Rossini, nu se poate spune același lucru despre opera sa seria Ermione, compusă în 1819. De altfel, insuccesul acestei opere l-a determinat pe Rossini ca, începând cu anul 1820, reducă progresiv din intensitatea colaborării cu teatrele din Napoli: 5 ani fuseseră de ajuns.

Ermione, cu un libret după Andromaca de Jean Racine, are o uvertură neobișnuită: corul troienilor intervine de mai multe ori pe parcursul discursului orchestral.

Acest disc are ca element-surpriză includerea a trei lucrări înregistrate în premieră mondială: Cantata pastorală La riconoscenza, o cavatină din cantata Il vero omaggio și un scurt cor dintr-o cantată compusă în 1823.

Perioada anilor 1820-1824 a fost una plină de călătorii pentru Rossini, care redusese simțitor din obligațiile sale pentru teatrele din Napoli, unde era director muzical. În 1821, nu a scris nimic nou pentru Napoli. Însă, decide, totuși, să compună o cantată pastorală pentru ducesa de Bourbon, cu ocazia unei vizite la Napoli, mai curând ca un gest diplomatic față de autoritățile napoletane. Cantata La riconoscenza din 1821 este concepută pentru 4 voci soliste, cor și orchestră; cuprinde 7 numere, între care se remarcă aria pentru tenor. Această cantată este deosebită, și pentru că Rossini nu reciclează pe parcursul ei nimic din lucrările sale anterioare.

Alături de Corul și Orchestra Elveției Italiene, conduse de Markus Poschner, 4 voci soliste: tenorul Edgardo Rocha, soprana Michela Antenucci, mezzosoprana Laura Polverelli și basul Mico Palazzi. Dacă evoluția orchestrei se situează în parametrii cunoscuți – Orchestra Elveției Italiene este considerată una dintre cele mai bune orchestre de cameră din lume, nu aș avea aceleași cuvinte de apreciere față de vocile soliste. Nici calitatea naturală a vocilor nu este de cel mai înalt nivel; uneori intervine un vibrato excesiv, nici perlajul specific belcanto-ului nu este mereu realizat la nivelul așteptat, alteori intervin stridențe în registrul acut. Păcat, pentru că partitura este interesantă și ofertantă!

Cristina Comandașu