O surpriză de proporții - audiția Simfoniei Asrael de Joseph Suk. O regăsim într-un foarte recent album apărut sub sigla Decca în 26 aprilie 2019. Materialul evocă prin două lucrări monumentale semnate de urmașul lui Antonin Dvorak și personalitatea regretatului dirijor al Filarmonicii Cehe, Jiří Bělohlávek care s-a stins din viață cu doi ani în urmă. Înregistrarea acestei Simfonii funebre "Asrael" datează din octombrie 2014, în timp ce "Pohádka", cel de-al doilea titlu inclus în acest dublu album a fost înregistrat un an mai târziu.

Orchestra Filarmonicii Cehe are o istorie îndelungată, născută dintr-o tradiție de mai bine de cinci secole de strălucită artă muzicală. Își pune amprenta această tradiție, nu doar prin nume consacrate , ca Jan Dismas Zelenka, Heinrich Ignaz Franz von Biber, Carl Stamitz, Bedrich Smetana, Antonin Dvorak, Boguslav Martinu, Leos Janacek, ci și printr-o foarte lungă serie de autori care așteaptă să fie descoperiți. Nu foarte prezent în programele noastre, dar demn urmaș al lui Antonin Dvorak, Joseph Suk aspiră și reușește să atingă acest panteon al artelor, prin Simfonia Asrael (este numele îngerului morții în Vechiul Testament) - o muzică pe care Joseph Suk începe să o compună în memoria mentorului și socrului său, Antonin Dvorak, stins din viață în 1904. Primele trei părți se alcătuiesc cu intenția de a cerebra memoria autorului Simfoniei "Din lumea nouă". Următoarele două sunt însă dedicate fiicei lui Dvorak, soția sa Otilie, și ea dispărută un an mai tîrziu. Se păstrează câteva dintre impresiile lui Joseph Suk: "Temutul înger al morții a lovit cu coasa sa pentru a doua oară. O asemenea neșansă fie distruge un om, fie aduce la suprafață toate forțele latente care dormeau în el. Muzica m-a salvat. "

Tocmai această muzică salvatoare rămâne peste timp o experiență sonoră devastatoare dincolo de semnificația în sine a acestei partituri - monumentale, de o sfâșietoare frumusețe, intensitate și dramatism visceral. Calitatea muzicii ca substanță și inspirație este de o valoare indiscutabilă, un romantism târziu cu trimiteri, după anumiți comentatori la muzica lui Mahler, dar mai degrabă reținând în celulele generatore amintirea profilului wagnerian, adaptat desigur începutului de secol XX.

Pentru dirijorul Jiří Bělohlávek este cea de-a treia versiune, el a fost un promotor înfocat al muzicii cehe, nu am însă cum să fac comparații între aceste trei versiuni. Ascultând doar această înregistrare a anului 2014 mă gîndesc că reprezintă o sumă a experiențelor sale anterioare și remarc un firesc al conturului melodic, nefragmentat, fluent, un discurs de o coerență și o expresivitate copleșitoare, o sonoritate plină și de o mare frumusețe a Orchestrei Filarmonicii Cehe care transmite acest strigăt al compozitorului, această emoție profundă , poate făcându-ne să ne gândim mai mult la ceea ce este cu adevărat important pentru fiecare dintre noi.