Discurile anului 2018

Arhiva edițiilor: 2022 | 2021 | 2020 | 2019 | 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013

Johnny Bica: 'The real vibrations' - Jazzy Hour, 6 decembrie 2018

Jazz-ul modern a devenit o limbă de circulație mondială, practic nu mai ai de ce să delimitezi geografic acest limbaj, ci doar pe criterii valorice. Astfel, există doar jazz interpretat de muzicieni din diferite țări, nicidecum alt jazz la care se adaugă denumirea unei țări. De aceea, originea artistului devine doar o simplă informație suplimentară, nu mai există muzică sau muzicieni "ca afară". Odată ce te ridici la nivelul celor care te-au inspirat, ești înăuntru, ești ca ei. Asta ne ajută să nu mai vorbim de jazz-ul românesc, ci de muzicieni suficient de buni, născuți în România, care se pot exprima în acest limbaj complex, în permanentă expansiune, care are nevoie de permanentă actualizare, ca informație și nivel de expresie. Cred că astfel putem descrie cel mai bine succesul unui proiect condus de un muzician din România. Până să-i socotim gloria și buzunarul, ne bucurăm că ascultăm ceva provenit din mediul potrivit, cu reale conexiuni cu lumea bună a muzicii.

Pianistul Johnny Bica a reușit să ne ofere un album care, dincolo de audiția consistentă, ne oferă indirect bucuria de a ne simți conectați la fenomen. Pe lângă rigoarea specifică producției, descoperim teme generoase, abordate matur, improvizație dezinvoltă, punctuație ritmică trasată fin, subtilități de acompaniament, armonie erudit dezvoltată și o reală plăcere de a lucra în grup. Se simte grija față de acuratețe, dar și fluența pe care doar muzicienii atenți unii cu alții, implicați în interplay, o pot avea. "The Real Vibrations" curge ca un curs de munte, cu unduiri și valuri, dinamic și coerent, ramânând tot timpul limpede, fără a ieși din matcă, răsplătind urechile atente. Cvartetul lui Johnny Bica, format împeună cu basistul Michael Acker, chitaristul Andy Ava și bateristul Andrei Paraschiv, la care se adugă soliștii invitați Sebastian Burneci la trompetă, Gianni Gagliardi la saxofon, Alexander Benavides la percuție și Dan Alexandru la baterie nu sună "ca afară", ci exact cum trebuie să sune o trupă din interior, bine încadrată în curentul urmat.

Discul ne face să vedem un concert cu ei, iar asta se poate întâmpla oriunde, pentru că trupa se exprimă suficient de clar și de complex pentru toată lumea, din toată lumea.

Berti Barbera