Formula de trio în jazz permite instrumentelor să se absoarbă reciproc în totalitate, să ajungă la cel mai profund nivel de comunicare, numit și "interplay". Aceasta ar fi cea mai bună introducere la primele albume semnate de pianistul Tord Gustavsen dar mai ales la ceea ce rezultă după câțiva ani de elaborare, de lucru aprofundat, pentru desăvârsirea magiei și ajungerea la unicitate prin albumul "The Other Side", revenirea la trio, într-o formulă diferită, dar parcă la fel de rodată. Jarle Vespestad rămâne bateristul fidel și perfect potrivit, iar noul basist Sigurd Hole vine cu o abordare eclectică, ideală pentru piesele melodice și gradual dezvoltate ale lui Gustavsen. "The Other Side" este dominat de liniște, de muzica sacră auzită în copilărie și de piesele Norvegiei folclorice, toate devenite pasiuni de-o viață. Orice sunet, de la frumusețea gravă, statică, până la dinamica fluentă, este atăt de frumos expus, încât ne face să credem în telepatie. Titlul exprimă idei multiple, bazate pe latura creativă, diferită de ce a fost până nu demult. Trecerea de la cvartet la trio, moartea basistului din formula originală și raportarea vocii interioare la fluxul muzical. Cealaltă latură poate apărea oricând, într-un moment de acumulare sau de revenire la echilibru, în care muzicienii mai mult se ascultă decât cântă. Muzica influentă din copilărie revine mai abstractă, ca o pasiune împărțită în trei. Artistul preia o atingere și ne-o transmite într-o formă reflectată de propriile percepții și emoții. Tord Gustavsen ne aduce esența, aceea de a putea să-i miști, să-i atingi pe ceilalți cu ceea ai lăsat să te atingă.