Fondat în anul 2014, Berlin Piano Quartet este deja apreciat ca unul dintre cele mai valoroase ansambluri camerale. Alcătuit din muzicieni de naţionalităţi diferite, trei dintre ei membri ai Filarmonicii berlineze - violonistul Christophe Horak născut în Elveţia, violistul german Micha Afkham şi violoncelistul francez Bruno Delepelaire, cărora li se alătură pianistul francez Kim Barbier, cvartetul propune interpretări omogene, bine şlefuite tehnic, având sonorităţi clare, curate şi adaptate stilistic repertoriului abordat. Unul dintre scopurile declarate ale acestui ansamblu este aducerea în prim-plan a unor lucrări mai rar interpretate. Iar această dorinţă s-a concretizat cu prilejul primului album al muzicienilor, apărut în anul 2016, care include, pe lângă opusuri cunoscute de Faure şi Brahms, Cvartetul în la minor de Alfred Schnittke, o piesă evitată în general din cauza discursului sonor disonant şi al scriiturii polifonice complicate. În schimb, pentru cel de-al doilea disc lansat în luna noiembrie a anului trecut, Berlin Piano Quartet propune trei lucrări emblematice, interpretate frecvent pe scenele de concert şi în studiourile de înregistrări. Este vorba despre Cvartetul KV 478 în sol minor de Wolfgang Amadeus Mozart, Cvartetul în la minor de Gustav Mahler şi Cvartetul op. 47 în Mi bemol major de Robert Schumann.

La Radio România Muzical vă propun în premieră selecţiuni de pe acest album înregistrat la Berlin în perioada 13-17 martie 2017. Veţi putea admira superbele linii melodice, ritmurile jucăuşe şi armoniile luminoase ce caracterizează muzica lui Mozart. În Cvartetul KV 478 compus în anul 1785, prima şi una dintre cele mai cunoscute lucrări din repertoriul cameral destinat ansamblului format din vioară, violă, violoncel şi pian, descoperim un extraordinar simţ al echilibrului şi structuri arhitectonice apropiate de perfecţiune. Lucrarea se deschide cu un Allegro bogat în teme şi idei muzicale. Se remarcă aici pianistul Kim Barbier cu o tehnică perlată, care susţine subtil melodiile instrumentelor de coarde, căpătând personalitate şi un tuşeu diferenţiat, în momentele solistice. Pianistul deschide şi cea de-a doua parte, Andante, cu o splendidă melodie ornamentată, preluată apoi de vioară. Urmează un dialog liniştit între instrumente, într-o atmosferă intimă sugerată cu delicateţe şi omogenitate de ansamblul german. În finalul piesei, strălucitorul Rondo în Sol major pune într-o veritabilă competiţie sonoră pianul şi instrumentele de coarde.

Ultima lucrare de pe album este Cvartetul cu pian op. 47 în Mi bemol major de Robert Schumann. Neaventurându-se anterior în domeniul muzicii camerale, Schumann a compus trei cvartete pentru coarde, un cvartet cu pian şi un cvintet pe parcursul unui singur an - 1842. "Lucrez intens şi cu bucurie la Cvartetul meu cu pian.", nota în jurnalul său Schumann, în luna octombrie a acelui an. Compozitorul avea să păstreze acea atmosferă de bucurie şi vitalitate pe parcursul întregii lucrări, apreciate pentru farmecul şi spiritul său profund romantic, devenind una dintre creaţiile camerale interpretate şi înregistrate frecvent de-al lungul timpului. O versiune viabilă a acestei lucrări este cea a ansamblului Berlin Piano Quartet. Aş spune că lucrarea lui Schumann este piesa de rezistenţă de pe acest disc, fiind o muzică ce pune în lumină expresivitatea şi lirismul ansamblului berlinez. Spre deosebire de cvartetele compuse de Mozart şi Beethoven, cu care Schumann era familiar, în Cvartetul op. 47 compozitorul reduce din importanţa acordată pianului pentru a omogeniza scriitura în ton cu instrumentele de coarde. O dată cu echilibrarea sonorităţilor, Schumann impune o structură arhitectonică clară, care nu eclipsează ideile poetice conţinute în cele patru părţi. Prima mişcare se deschide cu o introducere în tonuri delicate, înainte ca temele să fie expuse cu elan. Aici sincronizarea membrilor ansamblului Berlin Piano Quartet se apropie de perfecţiune, atât în ceea ce priveşte elementele agogice cât şi cele dinamice. Partea a doua este un Scherzo încântător, ale cărui pasaje repetitive în stil staccato leagă secţiunile muzicale, fiind interpretate cu precizie ritmică şi intonaţională de cei patru muzicieni. În contrast, mişcarea lentă care urmează, Andante, este redată cu sensibilitate şi cu un deosebit simţ al frazării, punând în prim-plan timbrul cald şi romantic al violoncelului. Iar finalul, Vivace, etalează o tehnică contrapunctică impresionantă, plină de energie, controlată cu acurateţe de ansamblul Berlin Piano Quartet.

Veţi putea asculta cel mai recent album al ansamblului Berlin Piano Quartet, în premieră la Radio România Muzical, pe 18 şi 19 ianuarie, de la ora 11.30, la CD Review, rubrică din cadrul emisiunii "Arpeggio".