Principesa Elena Bibescu, marea pianistă
În
4 martie 2008 s-a lansat la Muzeul Enescu volumul "Principesa Elena Bibescu,
marea pianistă" de C.D. Zeletin. Elena Bibescu (1855-1902) este o
figură foarte puţin cunoscută astăzi; în epoca
sa era însă considerată una dintre cele mai bune pianiste;
în salonul său de muzică de la Paris apăreau cei
mai importanţi compozitori, iar George Enescu îi datorează,
într-o anumită măsură, lansarea sa ca muzician la
Paris. Cartea este rodul a 25 de ani de muncă şi cercetare.
Un reportaj de Andreea Pogor, difuzat în 5 martie la Radio România
Muzical Evenimentul a început printr-o prezentare succintă
a autorului lucrării, realizată de directoarea muzeului, d-na
Laura Manolache, urmată fiind de însuşi autorul volumului
care ne-a introdus în atmosfera operei sale, d-nul C.D.Zeletin.
Cine este C.D. Zeletin?
De profesie medic, ajuns pe treapta cea mai înaltă a carierei
- profesor universitar la Facultatea de Medicină "Carol Davila"
şi membru al Academiei de Ştiinţe Medicale – C.D.
Zeletin este deopotrivă un valoros poet, eseist şi traducător.
Bibliografia lui cuprinde, în afara lucrărilor medicale, 40
de volume de literatură: poeme, proză, eseuri originale, contribuţii
documentare, cât şi traduceri pentru prima oară în
limba română, din lirica renascentistă italiană,
mai multe antologii din poezia franceză modernă, o integrală
Baudelaire. Anvergura intelectuală, pasiunea cărturărească
şi puterea de muncă uluitoare îşi dau măsura
şi în volumul lansat - o adevărată comoară adunată
în peste 25 de ani din surse diverse din România, Franţa,
Anglia. Autorul, cel care şi-a asumat această misiune deloc
uşoară, dusă la capăt cu erudiţie şi un
considerabil efort de căutare şi documentare, inclusiv din surse
private, se numeşte de fapt prof. dr. Constantin Dimoftache
şi este şi preşedintele Societăţii Medicilor
Scriitori şi Publicişti din România.
Salonul de la Paris al Elenei Bibescu
Pentru volumul de 850 de pagini, autorul s-a documentat cu privire la
activitatea salonului literar şi artistic pe care Elena Bibescu,
personalitate de notorietate europeană, fiica intelectualului bârlădean
Manolache Costache Epureanu, l-a avut la Paris timp de 30 ani. Cititorii
vor afla despre zecile de personalităţi, din întreaga
lume, care frecventau acest salon, printre care:
Franz Liszt, Richard Wagner, Anton Rubinstein, George Enescu- cel care
i-a dedicat întreaga sa operă de la Oedip.
Este o carte monument, nu doar pentru numărul imens de pagini, ci
şi pentru ineditele informaţii pe care le cuprinde, pentru multiplele
referiri la Bârlad şi Tutova, la fraţii Codreanu, întemeietorii
colegiului cu acelaşi nume şi a Şcolii de fete, astăzi
căminul de orfani.
În cuprinsul volumului
"Principesa Elena Bibescu, marea pianistă", subintitulată
“Cronică" se deschide cu un CV profesional şi scriitoricesc
al autorului, redus la datele esenţiale, însoţit de reproducerea
unei medalii: un profil semnat de Gh. Adoc (2005). În continuare,
o "Mărturisire" a sa: "Cartea aceasta e
operă de evlavie faţă de amintirea unei mari artiste de
altădată, virtuoz al pianului, iubitoare a neamului ei. (...)
Ideea cercetării vieţii ei scurte, strălucitoare şi
tragice mi-a încolţit încă din episodul bârlădean
al adolescenţei mele. Era un legământ, îndeplinit
însă, după cum se vede, mult mai târziu. (...) Sper
ca această carte să trezească amintirea unei artiste care
a străbătut cerul vieţii ca un fulger: nu l-a înregistrat
argintul prea multor pelicule, acul nici unui fonograf, peniţa nici
unei sârguinţe erudite. A rămas o abstracţie".
Bârladul şi Burdusacii natali, din fostul judeţ Tecuci"
îi prilejuiesc biografului, în amplul preambul al lucrării,
înfiorate amintiri din copilărie şi din adolescenţă
când, pentru prima oară, află despre Elena Kostaki Epureanu,
viitoarea principesă Alexandru Bibescu. Iar în Cimitirul "Eternitatea"
din Bârlad, descoperă bustul în marmură a lui Manolache
Kostaki Epureanu, boier de viţă veche, tatăl Elenei, şi
mai ales e surprins de o misterioasă inscripţie - târziu
decriptată dar, poate, şi prim imbold în cercetarea ulterioarã,
"Principesa Elena Al. Bibescu, -18 octombrie 1902".
Prin capitolele: "Bârlad, oraş de veche
tradiţie cărturărească", "Familia Kostaki
în istoria ţării", "Cei trei fraţi Kostaki
Epureanu: Ecaterina, Elena şi Ion", "Înrudirea Elenei
Kostaki Epureanu cu fraţii Gheorghe şi Neculai Roşca Codreanu,
ctitori ai primelor licee din Bârlad" şi următoarele,
până la "Căsătoria Elenei (...) cu prinţul
Alexandru Bibescu", nu sunt cum s-ar putea crede, la o fugitivă
parcurgere a "Cuprinsului" cărţii, reflexul unui exagerat
patriotism local, ci se justifică prin necesitatea de a prezenta
în amănunt rădăcinile şi colateralele genealogice
ale viitoarei principese şi pianiste.
Alte foarte dense capitole (în informaţie) sunt închinate
Martei Bibescu, relaţiei dintre Elena şi aceasta din
urmă, prieteniei cu regina poetă Carmen Sylva, de care
s-a bucurat Elena Bibescu la Curtea Regalã a României.
Este o apariţie editorială
interesantă şi valoroasă, care abordează probleme
de istorie, genealogie, muzică şi multe aspecte ce ţin
de istoria Bârladului.