Wagner se întelege, fara discutie, în conditii optime, în universul pe care si l-a imaginat si care a fost realizat dupa pretioasele (în sensul real al cuvântului) "indicatii" - este vorba de celebrul teatru de la Bayreuth cu multe ciudatenii pentru cei care înteleg constructia teatrului atât din punct de vedere fizic, cât si metafizic.

În momentul în care se pronunta cuvântul "TEATRU", orice om cu apetenta culturala se gândeste de la minunile neegalate si neegalabile ale antichitatii grecesti, pe urma la scara monumentelor romane, la momentul în care nici nu mai stii daca spatiul este arhitectural sau muzical, cum este la minunatia Teatrului Olimpic al lui Palladio, ajungem la marile teatre baroce, la marile teatre ale romantismului, care, asa cum stim, au facut o structura care s-a difuzat aproape ca un proiect-tip. 

Aproape întreaga Europa are un fel de proiect-tip german, care poate fi întâlnit de la Odessa la Paris, pentru ca era o sinteza a calitatilor unei sali de spectacole, teatru general, fie el de opera, fie teatru dramatic si lucrurile acestea au mers pâna la intrarea în modernitate, cu aceasta interventie cu totul particulara a lui Wagner care face o "cutie de rezonanta", o parte care are loc "în ascuns", în alta lume, nu vezi orchestra. 

Cum se simte oare dirijorul care nu vede orchestra?

Toscanini obisnuia sa spuna :"Nicio problema pentru mine, sunt atât de miop, încât nu vad nici partitura, nici pe nimeni în jur, fapt pentru care trebuie sa stiu partitura pe dinafara si ca sunt în "cusca" de la Bayreuth nu ma influenteaza cu nimic!"

Lipsa de comunicare fizica a dirijorului si a orchestrei cu ochiul închis întrînsul, ochiul din afara, este o lipsa de comunicare , care duce la un anumit tip de interpretare care, dupa cum bine stim, pentru opera wagneriana functioneaza într-un mod fericit.

Au existat încercari de a relua si din punct de vedere sonor, cât si din punct de vedere optic, încercari de a relua viziunea wagneriana a teatrului de la Bayreuth, care din punct de vedere pur estetic, este departe de a fi "una aquila" (cum zic italienii), departe, dar îsi are locul lui si are alt rol, daca vreti, rolul simbolic, conexiunea este atât de profunda între cel care vede "oroarea" arhitecturala, din punct de vedere al strictei arhitecturi a teatrului de la Bayreuth si imaginea mentala sonora care se traduce. Deci din cauza aceasta se poate vorbi ca este o mare minunatie !

Ceea ce Ludwig al II-lea a încercat sa faca si el, dar dupa cum stiti, potrivnice i-au fost toate cele , a fost, sa spunem asa - "o alta directie", caci stim cu totii relatia profunda dintre ei si s-ar putea spune (dar se exagereaza mult) ca asasinarea lui Ludwig al-II-lea s-a datorat exceselor pe care le-a facut cu bugetul statului în favoarea aceastui atât de discutat si contestat Wagner.


Fragment din interviul realizat în iulie 2003 de Irina Hasnas