Orchestra de Laptopuri. Interviu cu Stephane Leonard

Orchestra de laptopuri "Endliche Automaten" , aflata în turneu în centrul si sud-estul Europei, a sustinut pe 23 si 24 aprilie doua concerte în România, la Timisoara si Sibiu. Cu aceasta ocazie, am stat de vorba cu Stephane Leonard, unul dintre membri fondatori ai ansamblului, care ne-a spus mai multe despre aceasta orchestra neobisnuita.

Cum a fost înfiintata Orchestra de Laptopuri?

În 2005 ne-am hotarât sa formam un ansamblu în cadrul caruia sa improvizam. Asa am început sa facem muzica. Ulterior am învatat sa cântam pe note, sa cântam partituri ale diferitilor compozitori si sa scriem propriile noastre lucrari.


De ce Endliche Automaten ("Sisteme automate finite")?

De vreo doi ani ansamblul nostru s-a schimbat, s-a reorganizat si ne-am dat seama ca suntem mai mult o formatie, decât o orchestra si ne-am hotarât sa avem un nume adevarat. Conceptul de "sisteme automate finite" provine din filozofie si desigur din stiinta. Acesta se potriveste muzicii noastre.


Are vreunul dintre membrii orchestrei o pregatire muzicala?


Patru dintre noi au studiat Arte plastice, unul filozofie. În orice caz, nici unul nu a studiat muzica clasica. Am învatat muzica mai degraba singuri sau unul de la altul.


Cum anume folositi laptopurile ca pe instrumente muzicale?

Folosim programe de calculator foarte diferite, pe care le concepem adesea singuri, si, cu ajutorul lor cream sunete. Ma refer desigur si la sunetele unor instrumente traditionale precum pian sau tobe, dar câteodata ne jucam pur si simplu cu sonoritati. Exista tot felul de sonoritati pe care le poti obtine. Exista si sunete create de la început în mediul electronic, daca ne gândim la un sintetizator de exemplu.


În ce masura considerati ca publicul dumneavoastra este interesat de muzica pe care o cântati si în ce masura de concept, de ideea ansamblului?


Cred ca pentru orice formatie sau orchestra cea mai importanta este muzica. Multe orchestre nici nu le vezi, pentru ca stau în fosa, le auzi numai cântând. Nici la un pianist nu vezi de fapt cum cânta, de cele mai multe ori vezi doar o carcasa neagra. Adevarul e ca suntem o echipa care arata foarte amuzant pentru cei din public, mai ales ca fiecare dintre noi se uita la alte lucruri si reactioneaza altfel, se misca altfel.


Interviu realizat de Andra Ivanescu