La sfârşitul anilor '20, Louis B.Mayer în Los Angeles le-a propus celor mai importanţi oameni din industria filmului înfiinţarea unei Academii de film. La balul de inaugurare a fost ales primul preşedinte al ei, marele actor al filmului mut Douglas Fairbanks şi s-a citit statutul instituţiei în faţa unei audienţe de 300 de personalităţi care automat au devenit şi primii membrii ai săi. Tot atunci a fost lansată ideea decernării unor premii ca o recompensă a eforturilor depuse în dezvoltarea industriei cinematografiei. De la sfârşitul anilor' 20, o perioadă destul de lungă de timp studiourile au realizat în paralele atât filme mute dar şi sonore, iar Academia americană de film a avut intenţia de acorda două tipuri de premii. În cele din urmă s-a decis să fie doar unul pentru categoria cel mai bun film şi atât.
Până a se ajunge însă la filmul sonor, drumul a fost lung. La început mulţi realizatori şi actori au fost împotrivă motivând că, în special dialogul, distruge din jocul actorului. Pe undeva, aceştia aveau dreptatea lor, deoarece actorului de film mut nu i se cereau calităţi vocale, dicţie, timbru, ci să creeze ca mijloc de expresie teatralismul, datorită faptului că filmul mut se concentra asupra imaginii. La apariţia sonorului au contribuit şi descoperirile din domeniul fizicii sunetului dar şi construirea unor aparate de captare a sunetului, precum fonograful simplu, gramofonul şi fonograful cu Kinetoscop. Desigur, unul dintre dificilele lucruri pentru realizarea sonorului a fost găsirea unei metode eficiente de a sincronizare mimica vorbirii personajului şi a sunetului auzit.
În 1927 sonorul uimeşte publicul în filmul Cântâreţul de jazz, primul film muzical american realizat de Warner, în care Al Jolson a interpretat timp de 15 minute muzica creată de James V.Monaco. Acest film a primit premiul Special al Academiei americane pentru contribuţia sa la dezvoltarea industirei filmului sonor iar regizorul Alan Crosland şi inginerul de sunet şi efecte sonore- Nugent Slaughter au fost nominalizaţi la premiile amintite. Filmul complet sonor a fost Broadway Melody, realizat de MGM în 1929. Din punct de vedere istoric este considerat primul film holloywoodian cu sonor şi printre primele pelicule la care s-au folosit secvenţe tehnicolor. A fost regizat de Harry Beaumont iar muzica originală a fost creată de Arthur Freed şi Nacio Herb Brown. Actriţa Bessie Love şi regizorul filmului Harry Beaumont au fost nominalizaţi la premiile Academiei. Aşadar, în 1929 sonorul s-a lansat în film, ceea ce a produs mari aşteptări dar şi polemici.